marți, martie 14, 2006

Lipsa









De ce prefera multi sa pozeze oameni amarati?.....simplu, pentru ca sunt pitoresti, pentru ca ai ce vedea la ei....sau si mai simplu: pentru ca sunt diferiti de noi restul, sau asa vrem noi sa credem.
Unii ii deplang....oare de ce?....nu mi s-au parut niciodata sarmani, cel putin cei care i-am intalnit eu....sunt tupeisti, se complac in situatie, sunt umili in fatza ta si de cum intorci spatele primesti tot felul de semne si vorbe grele cadou. Mi-e greu sa cred ca oricat ai fi de amarat, nu reusesti sa gasesti o cismea unde sa te speli macar pe ochi, sau sa ai un pic de bun simt in tine....ii cred pe cei dusi cu pluta, macar nu gandesc, dar cei care gandesc cum sa te insele mai repede, cum sa faca sa-ti ia cat mai mult din portofel.....

Un comentariu:

boyarul spunea...

Niciodata n-am avut taria sa ii pozez pe cei amintiti de tine. Nu e neaparat vorba de curaj, cat de un sentiment straniu ca pozandu-i, iti mai bati si tu joc de ei. [stiu, suna ciudat].

Uneori ma incerca mila, desi stiu ca asta e un sentiment gretos, atunci cand vine de la oameni.

Alteori sunt curios sa le stiu povestea. Din pacate, nu am taria si curajul de a ma apropia de ei. Poate ca m-as atasa prea mult sufleteste de ei si de povestea lor, nu stiu.

Ai dreptate: sunt pitoresti, dar si oropsiti, in acelasi timp. Cand ii vad, imi aduc aminte mereu de personajele Dostoievski.