A iesit in noapte si dintr-o data s-a simtit invaluita de puterea intunericului ca de bratele iubitului in jurul corpului ei subtire si mladios ca o nuielusa fermecata. Se simtea in siguranta in culcusul cald al bratelor lui, simtea ca parca acolo se nascuse, acolo-si avea radacinile si cineva din timpuri demult uitate o smulsese din locul atat de bine cunoscut si-o aruncase-ntralta lume, rece si straina. Revenirea, reveria trezirii a fost ca o dulce aducere aminte, a fost mai mult decat tandrete, a fost vesnicie, a fost acum si-atunci si intotdeauna.Mirosurile, mirosurile florilor de castan si de salcam, de iarba frageda proaspat cosita, mirosul unui foc de lemn de brad undeva nedefinit in spatiu, impanzeau atmosfera si-i intzetzoshau mintea facand-o s-o ia razna.Imaginatia a inceput sa prinda contur si o dorinta irezistibila a facut ca vintrele sa-i ia foc..... si pentru prima data de cand se stia sau de cand il stia, a simtit nevoia de a-l avea inauntrul ei, de a se contopi cu el, de a-i simti corpul cald, moale si pufos lipit de al ei, ea de a fi el si el de a fi ea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu