Se afunda in intinderile apelor albastre..... alte ape izvorasc in acelasi timp, intinderile albastre d-abia se mai intrezaresc, se strange o data clipa in loc, siroaiele pornesc cu furie, albastrul devine clar pentru cateva secunde, timp in care siroaiele sarate isi fac loc iar si iar, totul ia forma unei naluci, si-nauntru si-nafara.....pluteste totul incremenit pe julio iglecias.... si o durere a apelor sarate atat de sfasietoare de ramane un fuior subtire in urma, se transforma intr-un firicel de fum si scrum usor, spulberat.... nimic, eternul si vesnicul din tzarana in tzarana
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu