"Pe foaia albă plânge un copil
Şi lacrima spală un elan pueril,
S-a lovit de ciotul unui cuvânt ascuţit
Şi-a făcut baston dintr-o literă ce taie ca un cuţit.
Pe foaia albă râde un prost,
A învăţat prostia pe de rost,
I-am colorat gândirea vidă cu pastă de pix,
Îmi sare pe mână şi se uită la mine tâmp şi fix.
Pe foaia neagră a nopţii o frunză se joacă,
Eu o tai în formă de sabie şi o vâr în teacă,
Frunza ţipă la mine şi o oblig să tacă,
Cu ea îmi acopăr ochii de piatră seacă.
Pe foaia galbenă a zilei se bronzează lumina,
Din ochii ei se scurge miere şi în umbre stă ascunsă vina,
Eu decupez ziua şi fac din conturul ei un om,
Sunt eu cu rădăcini înfipte-n noapte, preschimbat în pom."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu