miercuri, mai 27, 2009
Rasfirat de primavara
Cum sa zici ca ti-e dor de vant?
Cum sa uiti sa plangi?
Furtuna de nisip efemer intr-un pahar cu apa plata calda si sarata.
Picaturi sorbite de pe gene, picaturi de viata, picaturi de dor care dor. Linii adanci intre sprancene, ochi pierduti in alb si tanguire pe note disperate de vioara.
Oftat si mangaiere. Atingere usoara, adiere, adiere de vant, cu buzele, cu varfurile degetelor, pe varfurile degetelor.
Cum sa zici ca ti-e dor de vant? Cum sa-l cuprinzi in brate? Cum sa-i simti inima batand?
Cum?
Cum sa te smulgi din vuiet?
Sa fie odata liniste! Sa ajungi acasa!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
3 comentarii:
Si varianta asta-i impresionanta si cuvintele dureroase...dar frumos de tot!
eh, da!
deci se poate..numai ca suntem mofturoasa...si plicticoasa...
am dat drumul la muzica si-am citit postarea...si s-au trezit furnicile ..si-au inceput sa-mi umble pe sub piele..
o fi de la soare ?! :)
o fi de la vreme ?
pup..si felicitari !
Sorina, e de la romantism! Sar'na!
Codrin, multzumesc! Am facut-o tot atunci si daca placu cealalta, am zis sa vad ce impresie lasa asta.
Trimiteți un comentariu