duminică, mai 10, 2009

Scantei

"Crize

Tristă, după un copac, pe câmp
Stă luna palidă, pustie -
De vânt se clatină copacul -
Şi simt fiori de nebunie.

O umbră mormăind păşeşte ...
E om ... atât, şi e destul ...
Şi-acum ne-om gâtui tovarăşi:
El - om flămând, eu - om sătul.

Dar vezi ... m-a ocolit acuma ...
El s-a temut mai mult, mai mult, săracul ...
Pe luna palidă, pustie,
De vânt se clatină copacul ... "


ceatza-086

4 comentarii:

Paul Radu Mircescu spunea...

Tii... Minunat...M-ati amuțit...

ogarafgan spunea...

Nu va cunosc domnule Paul, dar daca chiar va place, m-ati amutit dumneavoastra pe mine!
Nu ma asteptam sa scrie nimeni, pentru ca-mi plangea ..... copacul ... si-am pus picaturile astea sa le impart la doi. Stiti vorba cu puterea!
Multzumesc pentru cuvinte!

Elena spunea...

Se poate la trei? Ultimele imagini sunt pe gustul meu ,imi astampara setea de frumos !
Felicitari!(oare nu am gresit blogul?..:))))
Elena

ogarafgan spunea...

Multzumesc Elena! Chiar ma simt extraordinar sa stiu ca unii-si bucura ochii si sufletul cand intra p-ici! :)
Si sper ca nu l-ai gresit!
Iar de-mpartit picaturi de cele, cu draga inima! Raman mai putine la mine :( :)