Si ce daca am patusopt? Inca visez la printul meu frumos, exact cum cinic se amintea nu demult! Probabil ca si la saptesopt ma voi gandi, cu fatza de pergament si creierul terci! "Will you marry me?" hihihi, sigur au inceput sa curga deja comentariile de genul "nebuna e frate! tzara arde(hic) si baba se piaptana" ca moartea p-acasa nu cred sa ma caute ..... inca! ..... dar asta gandesc eu, noh ...... Mi-e dor de o poveste! Fara sfarsit!
Daca as fi Pamantul pentru o zi ce le-as spune oamenilor? In primul rand nu cred ca ar ajunge o zi sa-mi vars tot naduful. In al 2-lea, cat de obiectiv as fi, pornind de la premiza ca am fost om si voi mai fi iara dupa cele 24 de ore?!
Si totusi, daca as fi pamant, asta ar fi, moarta si-ngropata!!! Sa radem si sa ne veselim! Acum daca cineva ar sufla, m-ar modela, mi-ar darui graiul la ora asta din timpul Pamantului, as tipa de mi-ar plesni plamanii sa m-auda. Cine?!!! Da, exact, ca-n clipul cu batranul si valiza de urla singur pe-un peron in mijlocul multimii preocupate numai de sine. Daca as avea putere m-as curata singur. M-as tavali prin mine sa va umplu gura, sa nu va mai aud. Mila, intelegere de la voi? Nu mai astept de mult. Sunteti prea multi, prea rai, prea nepasatori ca sa se mai poata face ceva! V-as spune degeaba ca ma omorati cu zile, si o data cu mine implicit pe voi, pentru ca n-ati auzi sau mai bine spus nu v-ar interesa. "Ce conteaza ce se mai intampla dupa ce mor eu?" Sloganul timpului prezent. Sa zicem, prin absurd, ca ma pot face auzit si inteles "Auch, ma doaaaaaaaareeeee!!!!!! Ajutoooor!!!! Chiar nu vedeti cat sunt de frumos? Ce mari si rauri si paduri, ce munti falnici inca plini de zapada am? Nu simtiti aerul prin care va dau viata? Nimic nu va misca decat propria piele? Piele pe care simtiti picaturile mele de roua?!
Va daruiesc atat de multe, nici eu nu stiu de ce! Dar stiti asta! De ce nu le pretuiti? De ce va bateti joc? Nu sunt nemuritoare daca nu le lasati libertatea de a alege, daca nu le curatati si ingrijiti zilnic de mizeria voastra umana! Singur pot trai linistit, pot inflori si inverzi in pace, nu am nevoie de voi, dar din moment ce m-ati napadit si nu mai am incotro, trebuie sa va suport, ce dracu sunteti atat de prosti si nu va dati seama!!!!!!!! MA OMORATI PE MINE, VA OMORATI PE VOI ! "
" Hai ridica-te! " ...... "Nu pot! Nu ma pot misca, nu pot gandi, nu pot face nimic. Desi m-a omorat, continua s-o faca si-acum, cand nu mai sunt decat o fantoma" "Shhhhht, nu stie nimeni, ridica-te!"
Ridica-te si umbla ...... aranjeaza-ti hainele in sifonier! ...... si stai, nu uita, aranjeaza-ti si capul pe umeri!
Moda de primavara, vara, toamna ...... si iote ca vine iarna. Ce sa-i faci daca e mare?! Cine, ce e mare? Marea e mare! Si gradina. Rimeaza cu avatare? Cu enervare? Cu resemnare? Cu nepasare? Intr-o duminica pe strada la Herastrau, radia foc tare. Ii pria!
Gluma e tare, da! E mare si tare! Gluma de mine! De la Comanesti! Toata vara prindem pesti, la care doi oki lucesti! Stergem cu guma si gata, am rezolvat totul, asa e viata. Nimic nu ne mai misca ..... decat moda, moda este totul. Asa cum nimic nu dispare, de fapt nu se sterge, ci se duce la reciclare. Modelam, framantam cu mana si hopa, hopa, Peneloppaaa!!!!
Si asa intr-o parte dispare, iar intr-alta apare ..... pe veci!
[Cum am fost rugata dracutz sa sterg o poza dragutza, nu pot sa nu ma conformez. Asa ca postul va ramane fara ...... fotografii ...... momentan .... poate voi pune una cu pesti ..... sa(la)u .....]
Pe-nserat pe afara ..... un inserat uitat, ingropat de durere. Durerea ce-a-ntunecat judecata. Si totusi a inceput sa se lumineze ...... pe-nserat! Lumini galbui cu valuri invalurite de ceatza, fuioare de suspensii lichide, infime particule pline de viata, la-nserat. Oameni, perechi de ei, invaluiti in ceatza calda, in spuma-ntunecata de ciocolata cu lapte si tira mis u. Tricou de scandal, un aparat ascuns intre sani goi galopand pe dealurile de aer imbibat cu apa, cu viata. Ochi orbi ce incep a prinde umbre conturate de valuri valuri. O mare-n noapte la buza blocului. Doo ore de viata neprafuita, limpede ...... desi vazute-n ceatza ...... culmea, aidoma prafului! Doo ore presupuse-a fi de somn. Noaptea se doarme. Fara lumini n-ar mai fi miscare, viata de noapte. Lumea ar dormi de la cinci si s-ar trezi la inganatul zorilor. Un inganat somnoros soptit la o ureche surda-n noaptea cea trecuta, oarba, fara soaptele etern neevoluate-n vorbe adevarate. "Sa-ţi spun ce este dragostea adevarata. E credinta oarba, umilinta fara preget, supunere desavarsita, încredere şi daruire impotriva ta însuti, impotriva lumii întregi. Dragostea inseamnă sa iti dai inima si sufletul întreg celui care ti le va zdrobi." Prostii! Mai ramane "arta, care este minciuna ce te ajuta sa vezi adevarul! " Minciuni, cuvinte, prafuite sau nu, in noapte sau nu, mii si mii, aidoma prafului sau cetzii, aidoma ...... aidoma? ce cuvant ciudat! se repeta la indigo Oare sunt identice? "Inima mea este aici." A ta, omule, unde e? A mea nu stiu!
Citeste si arde! Adica citesc si mai apoi ard, sau ard pe timp ce citesc, ca o lumanare, vazand o dragoste atat de mare!!!!! Nu se sare absolut nimic! Atentia este mare si pe felie! Si intelegerea! Dar la noi, mai la needucati, asa se poarta, neintelegerea, provenita din postura vitzica neevoluata de la poarta noua, din Cucuietii din deal! Un adevarat teatru life ieftin cu un singur spectator: Vitzeaua devenita vaca/ca de obicei! Fi-mi-ar obiceiul-al dracu! Si ca atare mai trantesc o nnovaleasca, si astept sa ma trasneasca! Sau nu?! Nu se poate! Ntz, ntz, ntz!
Nu pot sa cred! Am ajuns ca restul oamenilor! Adica de cacat! Nu m-am simtit nicicand mai goala sau mai inutila, dar deh, vezi Doamne am, sunt ocupata si muncesc de-mi sar capacele. Si cica asta-i viata!!!!!! Ar trebui sa fiu multumita ca-s in randul oamenilor, cu capul pe umeri si constienta de greutatea lui si a celor patsopt de primaveri. Ma fut in ele. Viata-i de cacat! Daca nu faci ceva extraordinar, pentru tine binenteles, ceva palpitant, ceva cu totul altfel decat ordinarul lumesc, CEL PUTIN MIE IMI FACE SILA! Mi-e sila de ce-am ajuns! Ma vad ca o gaina cotcodacind harnic si cu ravna ritmica cautand rame, intinzandu-mi una peste oki incercand s-o scot din pamant s-o dau la halit la progenituri, si mai apoi tacticoasa, aranjandu-mi dosul proeminent de pene, punandu-ma sa oi oo. Sa oi intr-un cuibar confortabil! Imi vine sa zic mai bine moarta, desi la o adica sunt sigura ca mi-as inghiti cuvintele! Chiar si ce scriu acum, n-are absolut niciun sens! Pe cine intereseaza cacaturile mele?! SUNTEM patetici!!!!!!!!!!!!!!!!!!
Cel mai bine ar fi sa ma scald in bani si sa nu fac niica, decat sa ma urc intr-o racheta, sa ma duc pe luna, da' numa' secera, ca sa ma pot da hutza cu leganelu' sau cu saniutza!
Cica "vrei sa fi prietenul meu?! fa tu primul pas" Duamneeeeeee, ce tampenie!!!!! Si totusi n-am baut ....... aaaaa, ba da, am baut pepsi! :D
Cred ca o sa-mi redenumesc blogul. Nu se va mai chema Nnovalee ci Zzoolee. Sau mai bine-i dau delete?
Am ajuns azi pe Calea Ferentari. La inceput e chiar placuta. Multi copaci cu multa toamna-n ei. Toamna din mine-a raspuns toamnei din ei zambind. Un zambet larg si senin cu frunze galbene si ruginii de stejar. Si cu mult dor. Si-aduceri aminte de-o lume din vise, inchipuite, crezute mult timp realitate. Si totusi mi-era dor de inchipuiri! In ...... chip si fel! :) Cum poate sa-ti fie dor de ceva ce nu exista?! Si nici n-a existat vreodata! Ce ciudati sunt oamenii! Sau numai eu?! Si intr-o zi atat de placuta, c-un soare caldutz fara putere, un soare c-o umbrela gri transparenta sa se apere de vant! De fapt vanticel ...... de primavara! Mirosea a primavara si a fericire afara! Cand miroase asa, zambesc tamp pe strada la oameni si primesc priviri de toate culorile toamnei, din ei, din mine, din noi. Atunci mai e loc de noi.
Pe seara valsam in parcarea Carrfour de la Ikea. Nu era nici dracu, numai masini, pustiu si-un megafon cantand cu vantul ...... si cu mine chiuind la spatiul vast, libertatea cuvantului.
Who are you? Dansand cu lupii pisici, pitici ...... aiureli, ametzeli ...... asta simt, asta scriu, nu-mi pasa ..... de pe-un fotoliu intins in mijocul holului de doi pe doi, un spot si-un teveu cu varza, alba ..... o chitara si-un coniac ...... Pe deasupra windowsului alearga litere catre stele cantand opereta si vampirii iubesc ..... si se iubesc. Mai bine ma uit, sa nu uit ..... Miauuuuuuu, miorlaaaaau ...... asa vreau!
