Binele in fel si Chip

Am ajuns azi pe Calea Ferentari. La inceput e chiar placuta. Multi copaci cu multa toamna-n ei. Toamna din mine-a raspuns toamnei din ei zambind. Un zambet larg si senin cu frunze galbene si ruginii de stejar. Si cu mult dor. Si-aduceri aminte de-o lume din vise, inchipuite, crezute mult timp realitate.
Si totusi mi-era dor de inchipuiri! In ...... chip si fel! :)
Cum poate sa-ti fie dor de ceva ce nu exista?! Si nici n-a existat vreodata! Ce ciudati sunt oamenii! Sau numai eu?!
Si intr-o zi atat de placuta, c-un soare caldutz fara putere, un soare c-o umbrela gri transparenta sa se apere de vant! De fapt vanticel ...... de primavara!
Mirosea a primavara si a fericire afara! Cand miroase asa, zambesc tamp pe strada la oameni si primesc priviri de toate culorile toamnei, din ei, din mine, din noi. Atunci mai e loc de noi.

Pe seara valsam in parcarea Carrfour de la Ikea. Nu era nici dracu, numai masini, pustiu si-un megafon cantand cu vantul ...... si cu mine chiuind la spatiul vast, libertatea cuvantului.