joi, noiembrie 19, 2009
Pe-nserat la tricotat, praf din itze de matase
Pe-nserat pe afara ..... un inserat uitat, ingropat de durere. Durerea ce-a-ntunecat judecata. Si totusi a inceput sa se lumineze ...... pe-nserat! Lumini galbui cu valuri invalurite de ceatza, fuioare de suspensii lichide, infime particule pline de viata, la-nserat.
Oameni, perechi de ei, invaluiti in ceatza calda, in spuma-ntunecata de ciocolata cu lapte si tira mis u.
Tricou de scandal, un aparat ascuns intre sani goi galopand pe dealurile de aer imbibat cu apa, cu viata. Ochi orbi ce incep a prinde umbre conturate de valuri valuri. O mare-n noapte la buza blocului.
Doo ore de viata neprafuita, limpede ...... desi vazute-n ceatza ...... culmea, aidoma prafului! Doo ore presupuse-a fi de somn. Noaptea se doarme. Fara lumini n-ar mai fi miscare, viata de noapte. Lumea ar dormi de la cinci si s-ar trezi la inganatul zorilor.
Un inganat somnoros soptit la o ureche surda-n noaptea cea trecuta, oarba, fara soaptele etern neevoluate-n vorbe adevarate.
"Sa-ţi spun ce este dragostea adevarata. E credinta oarba, umilinta fara preget, supunere desavarsita, încredere şi daruire impotriva ta însuti, impotriva lumii întregi. Dragostea inseamnă sa iti dai inima si sufletul întreg celui care ti le va zdrobi."
Prostii! Mai ramane "arta, care este minciuna ce te ajuta sa vezi adevarul! "
Minciuni, cuvinte, prafuite sau nu, in noapte sau nu, mii si mii, aidoma prafului sau cetzii, aidoma ...... aidoma? ce cuvant ciudat! se repeta la indigo
Oare sunt identice?
"Inima mea este aici." A ta, omule, unde e? A mea nu stiu!
Lena, ena - toamna-iarna lui, domnului 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
Vezi, Marilena, de aia e asa greu cateodata sa scrii ceva, pai dupa ce citesti cuvintele astea asa de bine gasite intotdeauna, dupa ce le vezi ce frumos se insira in povestea lor, dupa ce se deschid in fata noastra...ce sa mai spui, scrii? Frumos, foarte frumos!
Multumesc Codrine! :) iar
Trimiteți un comentariu