Eternitate

Cei blânzi și nevinovați întotdeauna vor fi călcați în picioare. Indiferent de societatea omenească de la ora respectivă.
Un mâtz blând, slab, portocaliu, care nu știa decât să miorlăie și să se frece de pantaloni sau să se intindă cu lăbuțele până la genunchii tăi, era mai înainte mort pe caldărâm. Cu frumoasa-i blăniță strânsă-n mici ghemotoace de noroi, de la ploi, sau târâitul mașinii, sau



D-zeu știe ce i s-a întâmplat!
Dar atât știu sigur: i s-a întâmplat că era prea blând. Săracul suflețel!

Și când te gândești căte milioane de milioane de suflețele, au pătimit de când a apărut viața pe pământ!