Am ieșit în noaptea rece cu ochii lipiți de somn. Rece și udă semănând cu toamna, primăvara asta mă face să mă simt împinsă dincolo de marginea lumii.
Nu așa arată primăvara mea dragă! Nu așa arată ploaia mea iubită! Nu așa arată un nou început de viață, cel puțin în mințile mele super odihnite!
Început de viață și pentru vrăbiuțe, dar din cauza vremii împuțite, terminat înainte de a fi sfârșit începutul.
Mai devreme am găsit un puiuț de vrabie mort și ud pe asfalt. Acum, în noaptea adâncă, trecută prin foc de fulgere și tunete demente, am mai găsit doi.
I-am luat în mână încercând să mai găsesc vreo urmă de suflare în corpurile lor mititele fără culoare. Dar nu mai era decât rigiditatea morții așternută-n colțurile galbene pal ale unei copilării nefericit terminată muuult prea devreme.
Se spune că viața nu e dreaptă, dar oare ce este dreptatea în lumea necuvântătoarelor?
După alți câțiva pași, pe trotuar, unul îngust pe care binențeles merg bipedele, era un puiuț strivit. Strivit cu ură, pentru că nu era strivit sub roată de mașină, era pur și simplu sărit pe el cu toată puterea și avântul pe care și le-a luat vreun nenorocit de om, dotat cu un creier care se presupune că gândește.
De mii de ori m-am întrebat de ce 99% la sută din omenire, preferă, ba nu, chiar simte plăcere să facă rău animalelor, păsărilor, copacilor, chiar propriilor semeni!!!!!
De ce?
Primăvară nenorocită.
2 comentarii:
Toamna primăverii
de-o jumăta’ de an nu mai fusese ceaţă
dar uite în această di...mineaţă
văd lumea prin borcanul cu dulceaţă
ca un fraged fir de iarbă
pe sub a gheţii subţire pojghiţă
bâjbâi după linguriţă
să pot gusta doar o guriţă
din ceru-albastru
chiar soarelui aş vrea să-i fac o mică plagă
apoi desculţ s-alerg cu omul de zăpadă
iar când ne-om trage răsuflarea
şi ne vom şterge de pe frunţi sudoarea
ne vom privi în ochii negri de cărbune
de ne-om topi
în beznă şi udeală va rămâne astă lume
stefan thx for the poem :)
Trimiteți un comentariu