Neinceput.... neterminat.... inexistent..... OARE ?.... VREAU

Of, of.... mi-e..... cand o sa..... oare o sa.... atat de mult as vrea sa simt m.... dar, e prea departe, departe tare...... si se departeaza mai rau..... indiferenta...... si totusi, cateodata .... simt.....in fiecare celula.... o....... dulce, placuta..... o pofta neostoita.... mainile cum cuprind..... pe ..... lipeste..... si-i simt..... fierbinte..... buzele groase..... AAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA......
MI_E DOOOOOOR

Rara avis

Ce e rar, se vede o data la trei saptamani, o luna, doua....se aude la fel de rar, desi sunt semne ca inca exista?.....cum ce e? e RARA AVIS sau e rara a din vis!!!!

Lipsa

De ce prefera multi sa pozeze oameni amarati?.....simplu, pentru ca sunt pitoresti, pentru ca ai ce vedea la ei....sau si mai simplu: pentru ca sunt diferiti de noi restul, sau asa vrem noi sa credem.
Unii ii deplang....oare de ce?....nu mi s-au parut niciodata sarmani, cel putin cei care i-am intalnit eu....sunt tupeisti, se complac in situatie, sunt umili in fatza ta si de cum intorci spatele primesti tot felul de semne si vorbe grele cadou. Mi-e greu sa cred ca oricat ai fi de amarat, nu reusesti sa gasesti o cismea unde sa te speli macar pe ochi, sau sa ai un pic de bun simt in tine....ii cred pe cei dusi cu pluta, macar nu gandesc, dar cei care gandesc cum sa te insele mai repede, cum sa faca sa-ti ia cat mai mult din portofel.....

Othello

Nu sunt trista, dar simt un mare gol, o mare amorteala....stiu foarte bine de ce-i provocata, dar nu vreau sa ma gandesc cu atat mai putin sa vorbesc despre. Iar am inceput sa simt indiferenta, dar ma enerveaza cumplit, pentru ca-mi ucide spiritul putin cate putin, prefer taietura-n carne vie, numai sa fie viata, sa fie sentimente de orice natura.
Am senzatia ca plutesc undeva deasupra, intre cer si pamant, numai ca de fapt deasupra nu e cer, iar dedesupt nu-i pamant, plutesc intr-o supa....primordiala....dar nu, nu-i bine, ca atunci as avea ceva interesant de urmarit....plutesc in....yeah, imi vine sa vomit de starea asta!!!!....ma zbat sa ies pe sus.....si nu pot....inot inspre jos, incerc sa ies, dar am mainile, umerii, corpul, incleiate, cu cat ma agit mai tare cu atat ma afund mai rau, inspre sus....am un loc foarte stramt in care pot totusi sa ma intorc, sa alunec spre toate directiile....stramt e pentru ca sunt o sirena....ba nu, mai bine un tzipar, lung, alunecos ce se vantura de colo-colo precum fulgii artificiali de zapada dintr-un bol, ce se aseaza linistiti la un moment dat pe fund....dar eu nu am timp de asta, pentru ca cineva intoarce bolul, si atunci pornesc iar in nebunia fulgilor de nea in toate directiile, imi pun palmele rasfirate pe sticla incercand sa simt cu fiecare atom o cale spre iesire.....am umplut sticla transparenta de urmele palmelor mele in cautarile febrile.....si mai incep sa ma si sufoc......lichidul vascos imi patrunde in trahee, apoi in plamani.....nu mai am aer, mai zvacnesc o data inspre sus, dupa care ma depun usor in rand cu fulgii.....si nu mai simt nimic

De dupa, de dinainte, dintotdeauna!!!

Ochi umezi si blanzi de caprior ranit, maronii, catifelati, disperati....din cauza apei sarate ce musteste in imensitatea intinderii de ciocolata, n-a mai pus geana pe geana de mai mult de 24 de ore....se invarte in cusca plasmuirii mintii lui, fara putinta de scapare....cum sa scape de el, de propriul eu? cum sa-si smulga gandurile ce dau navala fara sa le poata cere socoteala? lacrimile curg pe obraji adunandu-se sub barbie, prelingandu-se mai apoi pe gat, lasand urme de paraiase mai inchise la culoare decat pufuletul de par roscat ce-i stapan peste tot....si n-are maini sa si le stearga singur, este ca si legat la ele si la picioare cu funii groase ce-i patrund in carne pana la sange....sange, miros puternic, ce atrage salbaticiunile padurii....arunca din copite, sperand sa scape, dar se incurca si mai tare in itzele urzite de mintea lui ratacita....isi urla durerea deschizand botul din care se vede limba roz, nereusind totusi sa scoata niciun sunet....respiratia i se accelereaza, ochii maronii catifelati devin inspaimantati, lacrimile i-au ajuns pe piept, unde tremura carnea de puterea bataii inimii sfasiate....si dintr-odata totul incremeneste....cade in genunchi, capul luneca in laturi si se prelinge usor pe covorul moale de frunze calde, primitoare.
Acum e linistit....a reusit in sfarsit sa iasa, sa fuga, sa sparga zagazurile ce-l tineau inlantuit, ochii-i sunt larg deschisi, nemiscati in eternitate....doua maini trec peste ei intr-o ultima mangaiere, cateun sarut fierbinte pe fiecare, corpul cald al omului se lipeste de cel al animalului, si asa, intr-o impletire suprema, totala, imaginea incepe sa se disperseze in ceata nemaistiind cine-i omul si cine-i animalul!!!!

Ham-Ham sau 2XHam

Fost iar la munte.....intre timp am primit si titlul onorific de " cronicar oficial al deplasarilor "....folosesc aceasta cale, sa aduc multumiri si plecaciuni pana la pamant, lidArului nostru spiritual si fotografic, Mr Fred.....se mai puse de-o bere la socoteala!!!....atat ca io tre' sa aberez sa ma simt bine, nu poci scrie adevaruri plate.....haaaaa, cel mai bine spus, tre' sa le photoshopez la greu domnilor....dar o sa incerc....numa' ca sa se eziste o esplicatiunie intre text si puoze( ranjet)....da' numa' de data ista
So, plecat-am( ha? asa s-o scrie?) 9.....cativa din Bucuresti, ajuns Gura Diham....informare: tre' urcat o ora jumate, doua....urluuuuuu!!!!! iar?....bine, nu conteaza, sunt cu gasca mea preferata, n-o sa ma plictisesc....cata dreptate aveam!!!!....si beyond.
Am urcat, zapada, am mai urcat, zapada pana la glezne, mai sus, pana la genunchi, si mai sus, pana la p...... pisicii mei , pana unde mai urca zapada asta? eu m-am descurcat singura, nu-mi vine sa cred, dar baieteii saracutii trebuiau ajutati( ranjet )....eu ziceai ca eram Moise, ei se infigeau pana la DOS....
Am ajuns la Dihamul militar, shoc....credeam ca era capat de drum, dar nu, mai aveam o juma' de ora....de urcaaaat!!!....vajnicii baieti erau terminati....intr-un tarziu am reusit.... drum de doua ore, parcurs in cinci, batute pe muchie....da' ce draq? am venit sa fotografiez, nu sa-mi iasa sufletul...
Finished first act
Second act....vaj, vaj, vaj,viscol, de dis de in da moning 6 o'clock pana cand ne afundaram in padure. Unul dintre noi facuse rost de-o fuga cu o seara inainte....asa ca acum ce-si povesti to himself? s-o puna in aplicare....so Marlen avec le grup tropa-trop la galop, " Treceti batalioane romane Carpatii, la arme cu frunze si flori"....sau in varianta Yellow submarine, " Hey-yo, captain Jack, bring me back to the railroad track" tropa, tropa trop!!!
Eu am vrut s-o iau in alta parte, ei nu, ca nu e bine, ca drumul bun e la dreapta....io nu, ca la stanga....atunci se scoase scula din dotare( ranjet) , adec' patru sutele....binenteles ca la sugestia creierului coordInator Mr Fred, sa videm renumitul de acum , triunghi albastru.....si-l vazuram!!! in directia looooor( imi tzasnesc lacrimile)....am primit cateva cadouri instantaneu, cu dedicatie de la Mr Fred, cu toate ca e de notorietate ca nu face!!!! ( ranjet albastru)
Ajuns masina, pozitia pe spate culcat....mort.....trezit Bucuresti....sculat robotzel cu oki....

Parfum de femeie

Al Pacino.....un barbat care nu-mi place.....in schimb joaca extraordinar... felul de a fi si timbrul vocii sunt doua atuuri....in "Parfum de femeie" a interpretat rolul unui orb....da' ce rol!!!
....tot filmul a fost strabatut de un firicel lung, interminabil de tristete, ca urma pe cer a unei batrane locomotive cu aburi.
....felul in care a vorbit pentru tanarul lui prieten, in fatza comisiei de disciplina, mi-a umplut ochii de lacrimi, de fapt curgeau in cascada....inima statea sa-mi iasa din piept de atata mandrie si deznadejde....cat as fi vrut sa fiu in locul tanarului din stanga orbului....interpretat de Al Pacino

Lapovita si ninsoare de gen FEMININ

Mi se invalmasesc gandurile....iar sunt deprimata....de fapt ca de obicei....am facut o socoteala si cred ca 85% din timp il dedic deprimarii....ascult Magic FM, pentru mine Tragic FM ( ranjet ).....nici nu stiam ca exista, l-am descoperit recent, muzica veche, de inima albastra, atat de albastra ca dadu in cangrena.
Stiu si din ce cauza sunt asa!!! desi afara e iarna, iarna nebuna, eu simt cu toti porii ca vine primavara....simt cum imi clocoteste sangele, fierbe sub epiderma sau mai bine spus, viscoleste, in toate directiile....asta dedesupt....ca la suprafata ma misc in reluare, in cadre disparate, fiecare cadru urmator asteptandu-si ceasuri randul....si mai si ascult: whereever you go, i'll be here waiting for you....
In fiecare primavara e la fel, de-abia astept sa vina, dar uit ce ciudata stare imi provoaca....mi se perinda prin fatza ochilor chipuri, situatii, raman uitandu-ma in gol, acelasi care-l simt in mine....
M-am dus iar in mall pentru cumparaturi, si desi afara te lua viscolul pe sus, inauntru era furnicar de oameni....cum D-zeu au chef de iesit pe asa o vreme?.....si stupize, stupize, cine era pe baricade la parter cu o tarla de modele pe spranceana?.....domnul fotograf Hennessy( draq stie cum se scrie ) care se vede pe la televizor mai tot timpul....Am stat si l-am urmarit cateva minute bune in sir.....din cand in cand ma busea rasul, era asa ridicol!!!....in picioare avea cizme ciocate, ii lipseau murgul si lassoul....mai sus se vedeau muschii bine conturati, lasati la vedere de un maieu din cel pentru sportivi, alb imaculat....si un pic mai sus ochelari de soare, sau de zapada, cum doriti....sa nu-i strice lumina lumina ochilor.
Fetili? cateva cuvinte....hmmmmmm? inalte, intre 1,70-1,80 si suple....ce-nseamna suple? oasele soldurilor proeminente, dar nu pentru ca ar fi osoase, ci pentru ca pur si simplu nu-i carne pe ele, sa-mi fie cu iertare, parca urmaream niste mortaciuni in stadiu avansat de descompunere!!!!....doua manutze se itzeau de sub maneci, care-mi dadeau impresia de crengutze din cele subtziri si uscate, cu care te straduiesti sa aprinzi focul....picioarele? parca nu rimeaza....zici picior, iti da senzatia de ceva trainic, durabil....mi-ar fi prins bine o lupa, sau teleu', ca ma usturau ochii straduindu-ma sa disting ceva....m-am apropiat si m-a luat cu frig: parca mergeau pe ace mov!!! erau vinete de frig saracutzele, deh prin ce sa circule sangele? si la o adica rabda pana si babele la frumusete, daramite trufandalele istea uscate!!! doar d-acilea porneste cariera in te miri ce domeniu de activitate: de la mama a copilului lui Columbeanu pana la nevasta de Mutu sau actrita de telenovele romanesti, gen Luciu
De ce am vorbit despre aceste cateva reprezentante ale " frumusetii feminine " ? pentru ca vreau sa explic ce inteleg eu prin acest concept....o sa dau un singur exemplu: masa din fier forjat pe care e asezat un geam de cristal....un scaun la fel ....vopsite amandoua in alb. Pe scaun odihneste o femeie, picior peste picior....se intrevede putin muschiul lucrat de la bicicleta....poarta pantofi cu toc cui, din care razbate piciorul delicat strabatut de vinisoare subtiri rozalii. Pe corp o rochie vaporoasa, stransa in talie si larga in partea de jos, care se continua pana sub genunchi....nu are decolteu, in schimb dantela bej combinata cu voal urmareste linia gatului pana sub barbie....fiecare bratz este invelit in manusi albe de catifea, ce se termina mai sus de cot....pe cap poarta o palarie rotunda, bej cu boruri mari de sub care razbate cateo privire de femeie sigura pe sine, dar delicata....foarte putzin fardata, in culori calde deloc stridente....serveste o cafea intr-o ceasca de portelan, in timp ce in mana stanga tine un mushtiuc din cel lung, drept suport pentru tigare...dar nu fumeaza.
La un moment dat se ridica de la masa...pasul ii e usor, parca pluteste....toate capetele se intorc cu exclamatii de admiratie pura....barbatii ar vrea sa fie mama copiilor lor, muza....femeile ar vrea sa fie in her shoes

Departe de lumea dezlantuita....si totusi aproape

Ii e foame.....se face din ce in ce mai tarziu si din ce in ce mai foame....dar lenea e cucoana mare!!! Da fugutza la mall sa mance facut de altii....ceeee? alta treaba n-are decat sa stea la cratitza?
Intra in magazin si-o izbeste un sentiment de bine.....asculta bazaitul molcom si uniform al concetatenilor, toropiti de caldura dulce si atmosfera intima ce respira din fiecare coltzishor....tot mallul este impanzit de triluri de pitigoi si sticleti, o gaselnitza de-a vreunui organizator de interior.....binenteles ca de pe vreo importanta componenta tehnica!!!
Comanda si se aseaza la masa.....mananca cu pofta primele imbucaturi, dupa care, la cateva minute , uitandu-te la ea mai bine, ii puteai vede ochii inotand in lacrimi....ce s-a intamplat fata draga? esti labila psihic? parca erai extraordinar de multumita?
Stand la masa, a prins a se uita mai atent in jur.....duminica, mall....se vine cu mic, cu mare....grupuletze de la cel putin doi in sus, se rade, se bea, se mananca, se VORBESTE....numai ea n-are cu cine!!!! pentru ca este singura, si nu este o stare de moment, ci de fapt....incet, incet ii dispare pofta de mancare si nu stie cum sa fuga mai repede, sa se refugieze departe de lumea dezlantuita, care nu este mai mult decat ceva obisnuit....dar nu si pentru ea....