Hotarul vietii

De ce hotarul vietii si nu al mortii?....de ce nu hotarul vietii si al mortii?....de ce nu hotarul mortii?....nu stiu....oare chiar exista viata dupa moarte?....ce tampenie!!!....ce exprimare!!!!....viata dupa moarte....pai daca mori cum sa mai fie viata apoi?.....poate se vrea spus: transpunere in alt plan dupa ortul popii....mi-ar placea sa fie adevarat macar ca un suflet poate intra intr-un alt corp, daca ambele si-au dat obstescul sfarsit in acelasi timp....poate mai are treburi nerezolvate p-aci, sau daca-i un corp superb, sa mai traiasca o data senzatii tari!!!!
Viata.....mda, cateodata mai iesi din amorteala in care ai intrat si-ti dai seama ca faci greseli mai mari decat tine, iti dai seama ca esti subestimat rau tare de unii, iti dai seama ca esti pretuit de altii, iti dai seama ca formele cu care te-a lasat destinul pe pamantul asta superb plin de oameni kkaciosi, atrag mult peste conditia lasata sa se intrevada.
Exista mirosuri....placute, par example de Davidoff, care te trezesc la viata, si nu ca ar tropaii hormonii pe cararea ta, nici macar unul n-a dat din coada, dar pur si simplu devii constient ca exista viata, ca traiesti, ca poti misca si un Stonehage infipt in pamant incremenit in vesnicia timpului....si uite asa, daca mirosul persista o noapte intreaga pe umar, in apropierea organului olfactiv, trezeste veleitatile artistice din noi si spiritul creator se inalta pe culmi.....de unde se vine foarte usor in nas.
Anyway, raman cuvintele si imprimeurile pe senzor drept marturie.....ca exista....what ever.....alea, alea.....

Alte culori, alte anotimpuri

Mi-e dor de mare.....tare, tare dor....nu-mi place frigul, nici caldura excesiva....vreau sa fiu pe plaja, sa ma dezmierde briza cu soaptele ei de-a valma, sa-mi simt perisorii blonzi de pe corp cum se zbat ca un lan de spice de grau in bataia vantului, sa nu fie nimeni in jur, sa aud numai tanguitul pescarusilor si murmurul valurilor, sa adorm cu mirosul de alge si scoici infiripat adanc in creier .....mi-e dor de dor.....mi-e dor de tine....cel din alte vremuri

Craciun fericit-second act

Ca de obicei, cu toate ca inca-i Craciunul si sunt o multime de bunatati prin frigider, mi s-a facut pofta de dulcele meu care-l gasesc numa' la Mig. Imi pun repede imbracamintea de scandal, trening jerpelit, adidasi rupti si gri de jeg, geaca din piele-ntoarsa cu gauri si doi nasturi, si sar in tramvai. M-am intrebat de multe ori daca as da nas in nas cu cunoscuti, cum as reactiona!!!.....maica-mea mi-a spus ca nu-s intreaga la minte!!!....dar asta e deja old news....inchipuiti-va sa intri asa intr-un mall nou-nout, ce straluceste de curatenie si oameni pusi la patru ace!!!....am parte de atentie sporita din partea supraveghetorilor!!!!....ce ma amuza!!!....am un sentiment puternic de libertate, de rebel, de-mi bag picioarele, de fac ce vreau....de multe ori vad in fatza ochilor o banda rulanta orizontala de cauciuc, pe care se perinda la intervale regulate f scurte si cu viteza sporita, cutiute identice si mici, numerotate x1, x2.....x infinit.....si ma enervez cumplit.
Rezolv treaba cu dulcele, cumpar la dublu, cica sa nu fiu nevoita sa refac drumul prea rapid si ma indrept spre tramvai....culmea chiar venea!.....ma postez sa urc la prima usa, sa cobor mai aproape de bloc.....coboara o persoana, da sa se urce alta din fatza mea, usa se buluceste peste ea, dar din contra se deschide....la mine se repeta figura.....imi spun ca de la automat, e pusa pe fast speed. Nu trece mult timp si-mi dau seama, injurand printre dinti ca vatmanul era de vina.In spiritul sarbatorilor ma calmez, mai ales ca m-am infipt in biscuitii cu portocale.
Ajung, cobor, traversez....doi batranei, un mosulet cu moasa lui, intreabau disperati daca merge tramvaiul la Big....binenteles ca pe vatman....tipul le raspunde ca da si le inchide usa-n nas....urmatoarea usa era inca deschisa....cu mersul tremurand se indreapta amandoi catre ea....m-am uitat foarte atenta la specimenul care invartea o manivela de fier in fatza tramvaiului, avand pretentia la numele de OM....cand au ajuns in dreptul usii, stupize, stupize, le-a inchis-o si p-asta-n nas, gesticuland din maini nemultumit....nu se grabisera indeajuns!!!!.....MI-E SILA....in ultima vreme numai faze din astea am vazut, chiar si mie mi s-au intamplat....si nu vroiam decat sa-l insfac de gat, sa-l pun la pamant, si sa-l toc cu picioarele!!!!
Altfel Merry Cristmas!!!!!.....ho, ho, ho, ho, ho

Craciun fericit

Lumea este fericita de sarbatori!....de ce?...pt ca e libera, ghiftuita si linistita!!!!!.....pluteste in aer un MULTUMIT enorm atarnat de un balon urias si se aude un zumzait placut in ureche, uniform, exact ca un mormait de urs grizzly, strans ghemuit in vizuina pt hibernare.
Oamenii ies la plimbare prin Bucuresti, chiar si in ziua de Craciun, unii cu copiii, altii cu cainii, iar altii cu unii. Cei din urma, neavand ce face, dar avand in plus alcool din belsug la bord, iau atitudine....e rau si cand e prea bine, se leaga de tot ce le pica in cale....si cine le-a picat la drumul mare?....o mamica!!!....ce-i drept SARITA de prima tinerete, si nu numai!!!!....cu un copil in varsta de aproximativ un an si jumatate, educat in modul spartan....adec' pe un frig de cei cu cainii, plus una bucata aparat foto, nu-si mai simteau deshtele, copilasul se tavalea efectiv prin noroi, sub privirile mandre ale mamei protectoare: "nu va apropiati ca aveti microbi" (ha???!!!).....erau cuvintele adresate catre publicul care-si ingrosa randurile, pe masura ce se dadeau sfaturile de rigoare: "doamna, cum puteti sa lasati copilul asa, in noroi?....nu vedeti ca i s-au inrosit manutele de frig?....nu vezi ca e fleasca si tremura tot?....da' du-l cucoana acasa, ce-ai ? nu esti intreaga la minte!....asta-i nebuna!....nenorocito, iti imbolnavesti propriul copil....da' sigur asta nu e masa, e una din alea de iau copii in grija pt bani si nu le pasa!....ia dati bai telefon la politie!....sa vina poliiiiitia!!!!.....tine-i ma calea sa nu plece....daca vrea sa fuga arde-i una!!!!.....a venit duba!!!!....aici, domnule politist!!!.....bai n-aude, n-a vede!!!!.....domnuleeeeee politist, AICIIIII!!!!"
Si uite asa domnul politist se implica in caz, timp in care i se striga ca oamenii de buna credinta au luat atitudine, opinia publica a fost oriBilata.....domnul politist calmeaza spiritele, le desparte, si castiga prin dezbinare (ranjet)....1 la 0 pt politist....vorbeste cu mamica, ii asculta si punctul ei de vedere, ii noteaza numarul de telefon si adresa, legitimand-o, apoi o sfatuieste calm sa se duca acasa si sa schimbe copilul....cu altul!!! (ranjet)....asta a fost o gluma....a mea!!!!
Mai tarziu intorcandu-ma din parc, pe acelasi drum, mi se relateaza senin, cum ca domnul politist si-a dat seama ca e chiar mama copilului in momentul cand a legitimat-o....acum nu mi-am dat seama care-i adevaratul geniu: politistul sau cel care relata???!!!!
Altfel....Craciun fericit si multa, multa sanatate....mintala

TANTI

Nu ma deranjeaza apelativul din cauza ideii pe care cred c-o au multi in cap, decat doar ca-l consider o lipsa de respect....ceea ce nu-si dau seama cei care-l folosesc, si pana acum au fost numai barbati, zic ei (ranjet albastru), este ca se discrediteaza singuri, cu alte cuvinte sunt masochisti.....de ce ?....pai hai sa vedem cine utilizeaza cuvantul respectiv, de regula!!!!....pai cum cine ?....imi mai aduc si eu aminte !!!! ....desi e foarte departe vremea, cand aveam intre 3 anisori si devenisem constienta de ce se intampla in jur, dar cu mucii inca scurgandu-mi-se pe buze stergandu-i din cand in cand cu maneca bluzei, si cam 7,8 cand, cred, ca aveam pretentii sa consider ca era o putere a mintii mele de geniu sa folosesc cuvantul DOAMNA....aveam domnule o varsta!!!!....nu mai puteam folosi cuvantul TANTI....era sub demnitatea mea de om MARE, numai tzancii il mai foloseau.
Asa ca oameni buni, aka " barbatii" care mai ma apelati cu TANTI, dupa ce ati folosit cuvantul, sa aveti la indemana un pachet cu servetele, sa va stergeti mucii, altfel va trebui sa va utilizati maneca, ce nu va da bine totusi....in fatza oamenilor mari....poza vineeeeee

Panorama, sau mai bine Panarama !!!!!

Acum cateva zile, cand mergeam cu metroul la o ora de varf, aka 15-16 arround, m-a izbit o revelatie, de unde am dedus ca cel care a inventat scaunul a fost cam tampit, din punctul de vedere al femeilor, sau dupa cum vor gandi unii dintre prietenii mei, dpdv tampit al Marlenei!!!!....sau binenteles a fost un geniu, din punctul de vedere al barbatilor...de unde deducem ca inventatorul scaunului a fost un barbat !!!!!.....sa vedem cum a ajuns Mari la concluzie.... detalii : la ora respectiva de varf, eram pe unul din scaunele metroului bucurestean, cu okii-n jos si gandurile aiurea....io cand gandesc, gandesc profund ( ranjet ), asa ca puteai taia lemne pe Mari, ca nu conta....asa cu gandurile aiurea ridic okii din pamant, aka podeaua trenului, si stabilizez privirea la inaltimea lor, in continuare fara focalizare....okii mei priveau undeva departe, departe, peste munti, prin ceata padurilor de brazi, cu sipotul paraiaselor cald in ureche....cand buuuum, dispare ceata, romantismul si poeticismul se duc de rapa, si ramane cruda realitate....ma uitam chiar in prohapul unui vajnic cetatean....roman (ranjet ), dotat cu blugi destul de stramti si de mulati pe organ....stanjenita, cica (ranjet), mut okii-n stanga , aceeasi panorama....agasata deja, mut okii-n dreapta, situatie repetabila, fac rapid o prospectiune superwide de piata si gasesc 5 specimene de acelasi gen aliniate in fata mea chiar la radacina nasului....si ma buseste rasul. Coincidenta a facut ca toti sa poarte blugi stramti si geci scurte dotate cu panorame la vedere....si la purtator....iar eu n-aveam vina decat ca stationam pe unul din scaunele cu pricina....inventate intr-un trecut indepartat de vreun barbat cam tampit.
Acu' daca situatia ar fi fost invers....(ranjet albastru) !!!!...barbatul ar fi fost GENIAL...vine si poza

De la lume adunate si-napoi la lume date

Sant in lac sau lack de inspiratie....dar sa zac totusi doua vorbe....1-mi-e....2-lene....gata am zis doua !!!!
Am fost, am pozat, in Moldova, undeva pe malul Trotusului....la ducere cu trenul, rustic, caldura mare domnule, caldura mare, numa' ca pielea n-o puteam da jos di pi minii...clocit o ora in Focsani, o ora in Onesti....dar la Onesti macar avui parte de un spectacol gratuit : un studentel, cred ca prin ultimii ani, urcat atunci , vorbea fericit cu pretena, tare si la obect....pe masura ce trecea timpul, incepea sa se agite din ce in ce mai rau "de ce nu mai pleaca odata? ....dar nu e posibil asa ceva!!!!....ma duc la sef si fac scandal!!!!....dar de ce nu pleaca?....sa-mi dea banii inapoi!!!!...ca eu am platit sa ajung la ora pix...ma duc si fac greva foamei in fatza la casa de bilete "....am trecut prin fazele : 1- ma, dar are dreptate...2-oare nu are de gand sa mai si taca?...3-cat o mai tzopai asa ca un cangurel, ca ma dor okii sa ma tin dupa el ?( era cand in fatza vagonului, cand in spate, cand pe bancheta, cand jos, cand pe peron, cand in tren )...4-da doamne sa taca, pen'ca incep sa pun la suflet si sunt in pericol de facut poc!!!....5-am decis, ma fac ca nu-l aud, nu-l vad si ma calmez.... dar cum sa nu-l vaz pe Speedy Gonzales!!!! ha?....6-hai sa fac si io maruntzele, in ritm apropiat de al lui, poate nu mai ametesc!!!....dar cum naiba, cacurg apele pe mine?....heeee, am gasit !!!!...ies afara pe peron....instantaneu facut tzurtzuri....deci m-am intors la spectacol....intr-un tarziu, mi-am dat seama ca ma deranja ceva la ureche, dar nu stiam ce !....waw, e liniste...ce s-o fi-ntamplat?....obosise copilasul si cazuse frant, in propriul suc, pe buna bucata de banca preistorica ceferista, trupul fiindu-i zgaltzait din timp in timp, probabil de cosmaruri cu trenuri care nu mai pleaca din gari uitate de vreme...
La intoarcere, invatatura de minte plus graba de a ajunge, m-au facut sa iau " moartea calatorilor grabiti ", adec' renumitele maxi-taxi....prin urmare Mari stat cu okii bulbucati, setati pe diafragma maxima la drum..... puneam frana si faceam si depasiri, dar numai in limite legale ( ranjet abastru )....ajuns, chef nema, asa ca se facu de vichendul urmator....
Atat....POZE

Visul unei dimineti de iarna

Sarbatorile...vremea cand toti oamenii ar trebui sa fie mai buni--asta e sloganul, vremea cand este cel mai rau sa fii singur, desi nimeni nu vrea sa recunoasca, vremea cand oamenii dupa un intreg an de zbucium, de truda, de certuri, de anxietate, de suparari si tristete, isi iau portia de relaxare, de stat, de distrat, de uitat de drumurile obisnuite facute zilnic, de rutina.
Nu-mi explic de ce, dar sarbatorile de iarna, in special Mos Nicolae si Craciunul, sunt ca un balsam pentru mine....poate unde albul zapezii este adesea comparat cu inocenta copiilor sau nevinovatia nebunilor (nepericulosi ), astfel simtindu-te si tu mai curat, poate unde aerul rece al noptii in care-ti vezi proprii aburi plutind catre cer, iti da o claritate mai puternica a imaginilor din meniul restului de creieras care-l mai posezi.....nu-mi vin in minte decat Craiasa Zapezii, Fetita cu chibrituri sau Alba ca zapada si cei 7 piticoti.
Si totusi sunt certuri si acum, facute cu discretie, delicatete, finete, in modul ( cu accent pe u ) colocvial, ca doar ce pisici, multa lume e intelectuala p-acilea....si stau si ma intreb care e diferenta intre certurile ca la usa cortului si cele voalate?......ca doar produc aceiasi nervi...dar vezi doamne asta arata ca suntem civilizati.
Mi-am promis ca luna decemvrie va fi pentru mine luna calmului si a nepasarii, vreau sa ma simt bine, nu vreau ca neuronul meu sa devina juma' de buletin, acum ca-l si am, adec' ID-ul.
Vreau sa ma simt bine cu mine, asa cum sunt, saraca si neimportanta pentru lucruri mari, sa ma bucur cat mai mult de fotografia mea...asa cum este.....si de prietenii ce merg cu mine pe coclauri sa ne mai delectam ochii cu frumusetile unei lumi de vis, visul unei dimineti de iarna, cetoasa, fantomatica si calda, in care picaturile de apa colectate de pe crengi, iti curg prin par prelingandu-se pe gat, pe fatza, pe hainele ude....dar esti bine..... asa simplu si plouat cum esti.
Later edit....desi mosu' n-a dat pe la mine, am gasit niste cuvinte aruncate in eter pentru oricine si mi-am permis sa visez ca sunt si eu printre....Multumesc Mos Nicolae !!!!

Hai-Huiala ( ca era luat )

Fusai si ma invartii prin Bucuresti in vichendul asta, nu prea mult....hmmm, ba da, destul...de dimineata prin centrul vechi, mai apoi prin Cismigiul nostru fain, iar la sfarsit am aterizat intr-o ceainarie unde vroiam demult sa ajung din curiozitate. Nu prea mi-am dat seama ca e ceainarie nici cand am intrat, nici cand am vazut interiorul....era un pic frig desi ma asezasem la gura sobei unde focul ardea mocnit, dar in intunericul de acolo uitandu-ma la jar si scormonindu-l cu vatraiul, imi tot revenea obsedant o intrebare in minte: oare unde este calul?....cum care cal?....ala alb al lui Harap-Alb!!!!
Mai demult aveam un gand, de fapt o idee....imi spuneam ca daca va fi vreodata sa pornesc o afacere, dintre toate cate sunt pe pamant, singura care m-ar atrage, ar fi o ceainarie....cu tot felul de ceaiuri, de la cel negru chinezesc, sau verde....pana la obisnuitele noastre ceaiuri populare, de menta proaspata rupta acum din pamant, de tei sau de macese...pentru cine dorea si cu lapte , cornuri sau covrigi scosi atunci din cuptor...toate servite in cani de portelan, cu biscuiti de toate felurile in farfurioare tot de portelan, cu dulceata de visine,nuci verzi sau portocale alaturi cu bucatele de unt. Inauntru sa fie cald si sa miroasa frumos ca in timpul sarbatorilor, cand noaptea mama se apuca de facut cozonaci. Sa aiba perdelute mici si albe, si ferestre mari, in careuri de lemn si geam, prin care sa intre multa lumina ziua.Cei care servesc sa poarte bonete albe inalte si shortuletze cu bordura dantelata pentru fete.
Eheheeee.....visuri bre.....visuri

Echilibru

Am vazut un film, care m-a marcat profund...titlul foate sugestiv ECHILIBRU, l-am aflat abia la sfarsit...nu l-am prins de la inceput, dar m-a uimit cum de n-am auzit pana acum de el....este un film gen Matrix, dar are la baza trairile umane....este o fictiune in care as vrea sa deschid ochii maine dimineata, crezand ca e realitatea....fiecare membru al societatii omenesti din perioada respectiva primea doze de drog, drog care suprima furia, ura, mania, nu mai existau crime si nici-un fel de violente. Drogul era harmless, avea o singura buba, te facea nesimtitor la toate, nu simteai nici dragostea de parinte pentru copilul lui si nici interesul masculin privind un corp perfect de femeie fara vreun vesmant pe ea.Erai precum o marioneta condusa de niste sfori, robotel in toata regula....pana in ziua in care ultima doza la indemana s-a spart, iar tipul a avut suficient timp sa SIMTA.... si atunci totul s-a schimbat....a simtit nevoia sa atinga usor, cu varfurile degetelor, varfurile degetelor unei femei frumoase , a simtit nevoia s-o ia in brate, a simtit dorinta....dar in acelasi timp a simtit ura navalindu-i in tot corpul la moartea ei, a simtit nevoia de violenta pentru a-si face dreptate.
In lume exista intotdeauna un echilibru: cand dai e normal sa si primesti, e normal sa nu te astepti sa primesti ci sa vina de la sine...si cand nu se intampla asa se produce un dezechilibru care vine natural, nu-l faci tu....pentru cei care nu vor sa inteleaga, sa explic pe indelete si clar:
luam o balanta si punem un omuletz M cu cateva cutii langa, pe un taler....procedam identic pe celalalt taler pe care-l instalam pe omuletul N....acum omuleatza M arunca una cate una din cutii pe talerul omuletzului N....si ce sa vezi?...vezi ca M nu-l mai zareste pe N, pentru ca ?...pen'ca s-a dus echilibrul, N nu vrea in ruptul capului sa mai arunce si el din cutii inapoi....devine un taler cu greutate....si cu ce a gresit M?...pai cu nimic, n-a facut decat sa dea..
Exista oameni buni....putini, dar sunt....exista rai mult mai multi care duc totul de rapa....asa cum exista fericire si multa suferinta, asa cum exista frumusete si urat, asa cum exista vara si iarna.....copilarie si batranete....asa cum exista nesatz si destul....asa cum exista oboseala si red bull....asa cum exista interesul si NEPASAREA.

Drumul

A fost odata ca niciodata o prea fata, care era indragostita...de un baiat, care nu era indragostit....de fata....si totusi a venit o vreme cand s-au luat...ea din dragoste si ciuda, el din cu totul alte motive.Spun din ciuda, pentru ca oamenii sunt tare suciti...cinci ani de zile l-a tot asteptat fata...pe baiat...cinci ani de zile in care n-a stiut decat facultate si el...cinci ani in care n-a avut ochi pentru alt baiat. Dupa ce s-au luat, la nici doua saptamani l-a inselat...se umpluse paharul, a rabufnit tot uratul care se stransese in atata amar de vreme...si de atunci totul s-a schimbat.
Era in continuare bine....in ce sens? binele care-l simte un caine legat in lant in clipa cand stapanul vine cu bucata de paine...binele care-l simte cand i se aseaza doua scanduri pe post de adapost, printre care se scurg picaturile de ploaie....si ce conteaza pentru bietul catel?....el da din coada de fiecare data cand isi vede stapanul, chiar si cand i se mai altoieste cate-o opinca.Nu era singur, era ancorat de ceva.
Baiatul era ancora fetei, punctul ei de sprijin intr-un univers in care dragostea lipsise intotdeauna, era sentimentul ei ca apartinea de cineva si falsul ei sentiment ca avea ceva al ei.
Dupa cativa ani nu prea rozi cu buline albe, ancora a inceput sa rugineasca...baiatul nu se mai simtea bine, nici cu ea, dar nici cu sine. S-a dus intr-un mare oras mare, singur, fara ea, si a facut niste analize....care au iesit prost...avea cancer...ea a aflat tarziu, el se presupune ca n-a aflat niciodata.Era exact in perioada in care pe ea o gaseai aproape zilnic la un orfelinat....unde se lipise de o fetisoara de trei anisori, care in scurt timp incepuse sa-i spuna mami....de multe ori, mai tarziu, pe ea o podideau lacrimile cand isi aducea aminte de copilita ce-o astepta cu nerabdare, intre ceilalti copii care erau tristi ca nu-si gasisera si ei o mami.
Si baiatul a revenit acasa, simtindu-se din ce in ce mai rau. Fata a stat mai mult in concedii si zile fara plata, plecand dupa el la Bucuresti la operatie...sau ducandu-se cu el pe la tot felul de vraci in speranta ca va fi de bine in cele din urma.A ramas in amintire unul dintre vraci, care i-a spus fetei ca nu mai are baiatul nici-o sansa, ca este mult prea tarziu....de ce a ramas in amintire? oamenii povesteau ca batranul nu cerea nimic, si totusi cand au ajuns acolo, sora lui statea cu mainile intinse la primit si cu lista in care se scria ca-ntr-un ceaslov, sau intr-o cronica a vremii fiecare lucrusor primit, cu lux de amanunte. Dar nu asta a fost ce a derutat-o complet pe fata....se statea la coada si intrau mai multi odata, timp care i-a fost de ajuns ei sa caste ochii cat cepele la baxurile de ulei, orez, zahar....si multe altele ce se lasau ofranda in odaia deja neancapatoare a celor doi frati. Chiar a avut intentia sa plece la un moment dat din cauza rusinii, dar n-a lasat-o el....si au ajuns in fatza. Batrana i-a intrebat ce au adus....nimic,au spus ei....si le-a facut semn catre usa...atunci a intervenit batranul si i-a intrebat daca nu au venit chiar cu nimic, sa se gandeasca mai bine....la care fata a spus ca mai au vreo doua bucatele de peste, ca restul se mancase deja. Mosul s-a luminat la fatza si le-a facut semn sa le puna pe masa, in ciuda protestelor si agitatiei care se vedeau clar in coltul in care statea baba-cloanta. Si uite asa, a fost invatata o lectie de viata in ziua cu pricina, lectie ce n-a fost uitata niciodata.
In cele din urma baiatul nu s-a mai putut ridica din pat, decat ajutat si numai pentru a-si face nevoile. In tot timpul asta, fata isi gasise refugiul in copilita ce-o astepta cu drag in fiecare seara.... se scula in fiecare dimineata din somn cu gandul ca visurile erau realitatea.... si dura ceva timp pana cand isi dadea seama care era adevarul.... atunci inima incepea sa-i bata nebuneste in piept in atacuri de panica, lumina se facea intuneric, mintea se intzetzosa si totul devenea gri si fara noima....pana cand vedea fetzisoara vesela si rozalie cu dintzisorii mici si ordonati de iepuras ai copilei....devenise ancora fetei.
Nu stiu cati din cei ce vor citi randurile de fatza, au stat zi dupa zi, noapte de noapte, langa omul iubit si l-au privit stingandu-se ca o lumanare? Fata avea 28 de ani, baiatul 29 neampliniti!!!!!
Si a venit ziua de duminica....baiatul nu mai vroia sa vorbesca cu nimeni, statea in pat cu fatza la perete, era numai piele si os....si tumoare, o burta umflata, tare, dar nedureroasa...spunea el...cu toate ca fata credea in sinea ei ca spune asa, numai ca sa nu sufere ceilalti.
Fata se pregatea sa se duca la luminita ei de la capatul tunelului,la copilita care-o astepta la orfelinat....se lasase intunericul, era iarna....cand baiatul a rugat-o sa nu se duca!!!!...fata n-a fost de acord, ar fi dezamagit botzul de ochi ce-o astepta cu suflet de copil si nu ar fi inteles de ce mami n-a venit la ea....baiatul s-a enervat si cu voce subtire, fara vlaga a certat fata, chiar a vrut sa dea in ea...dar ea a fost mai iute de picior si a intins-o iesind si ea nervoasa din casa, chitita pe drumul catre orfelinat. Totusi ceva a facut-o sa stea o tzara pe treptele casei, sa-si traga rasuflarea....si atunci a auzit planset din casa, un plans subtire de copil, plansetul omului ei fara putere, ce se tanguia mamei intreband-o de ce a plecat fata lasandu-l singur....oamenii sunt ingrozitor de egoisti si cruzi, gandea fata plangand pe trepte..." cum am putut sa fac asa ceva? doar e pe moarte!!! "....si s-a descaltat intrand in casa...baiatul a privit suparat, dar cu speranta la fata, intreband-o de ce s-a intors....trecuse ceva vreme stand pe scara...fata n-a vrut sa-i spuna ca asistase la scena dinainte privind pe geam....a spus doar ca s-a razgandit...si nici n-a mai fost niciodata la copila cu parul balai de la orfelinat, ce a asteptat-o saptamni de-a randul pe mami sa vina la ea.
In seara aceea rece de duminca, baiatul a intrat in coma...era meci la televizor, Steaua si o echipa straina....la televizorul vecinilor, ca cel din casa era oprit...se auzeau strigate de bucurie ca inscrisese Steaua....cu mana in mana fetei a mai avut puterea sa spuna cateva cuvinte stalcite, fara noima pentru fata..." Cat e scorul la Steaua pishu? "....ultimile cuvinte ale unui baiat superb construit, karatist, ce facea sport de cateva de ori pe saptamana, care nu fuma si nici nu bea absolut nimic...un tanar caruia atata i-a fost atza pe mosor...un tanar ce ajunsese o mogaldeata nemiscata intr-un pat deosebit de mare. Erau toti in jurul lui, parintii, sora, cumnatul, sotia...dar el era singur in agonia lui, singur si neputincios in fatza mortii.
Dupa trei zile de agonie, intr-o noapte de miercuri pe la trei, s-a stins...fata l-a vazut ca nu mai sufla si a inceput sa traga disperata de el, plangand...a rasuflat din nou, dar horcaind...se chinuia sa respire in inconstienta in care gravita....a incetat iar sa respire...de data asta mama lui l-a intors....horcaia opintindu-se sa respire, se chinuia ingrozitor....in clipa aceea fata si-a dat seama de grozavie si a tipat la toti sa nu mai spuna nimic....a mai horcait de cateva ori, apoi s-a facut liniste....o liniste infioratoare, care trebuia sa fie....o liniste in care se auzeau inimile tuturor batand....mai putin a lui....si a ei....a murit o parte din ea odata cu el.... la vecini se auzea zarva si veselie. Apoi toata lumea a inceput sa urle....cata suferinta se adunase a rabufnit intr-o secunda din toate piepturile....durerea era fantastica, greutatea insuportabila...si l-a vecini nu s-a mai auzit televizorul.
In noaptea aceea fata si-a pierdut omul si odata cu el si drumul, directia....de atunci pluteste in incertitudine, ratacind de colo, colo fara rost.Rostul ei a disparut pe drumul catre cimitir.

Bolentin da Bucuresci sau aidiul

Acest rezumat nu este disponibil. Dați clic aici pentru a vedea postarea.

Dor de duca...dor de-ntors

Ca urmare a spuselor de pe alt blog, mi-a venit o idee de povestioara....si apoi voi pune si linkul...
Sa povestesc epopeea vietii mele...Mari vroia sa plece din tara catre meleaguri mai prielnice...si cum sa fac eu asta?...la vremea aia, dupa posibilitatile mele nu puteam decat sa caut anunturi in ziare ...asa ca incepe Mari sa caste okii bine la Bursa...prima Bursa, primul anunt din UK...am uitat sa spun ca era exclusiv musai sa fie Marea Britanie, Anglia, tara de care eram fascinata, eram cucerita de umorul lor sec, spus cu cea mai impasibila fatza posibila....eram fascinata de politetea lor exagerata, dar care femeilor le merge direct la inima...eram fascinata de filmele, serialele lor,care in cea mai mare parte intra in categoria celor de casa, politiste sau mai tot timpul cu castele, fantome, gentilomi, cai si caini de rasa....ma uimea verdele pur si vegetatia bogata care le vezi oriunde de-alungul insulei, in mare parte datorate ploii aproape continue, dar si iubirii lor pt flori...eram incantata ca in oraselele mai mici nu exista blocuri, ci numai case care aduceau a vilisoare, dupa vorba lor cottage....ok, UK era tara visurilor mele, si pot sa spun ca inca este.
Deci cum spusesem primul anunt pe care pun okii, un englez cauta femeia "ideala" care sa iubeasca musai si cainii....pai era scris pentru mine oameni buni, unde mai pui ca era si din Bradford...cautat urgent pe harta, mijlocul UK, small town, numai bun pentru fatza mea. Repede scriu un raspuns, pun cea mai buna fotografie a mea, si scriu ca am un ogar afgan...pentru cine nu stie este un caine (ranjet albastru)...Dupa cinci zile, adunandu-ma de pe drumuri acasa, cine ma intampina ranjind in pragul casei (aka cutiuta de la bloc) ?...maica-mea c-o scrisoare-n mana. Primisem raspuns...favorabil. A fost o surpriza fantastica...atat de repede...oare de ce? pai avea omul un sanctuary de ogari afgani, rasa lui preferata...adica un fel de azil, de shelter pentru rasa asta de caini...ca sa nu mai zic de foto (fusta scurta, subtirica, tinerica...17 ani diferenta)
S-au dus parlamentari ceva vreme, pana cand s-a ajuns la viza de vizitare, refuzata de ambasada engleza de 3 ori...tipul s-a enervat la un moment dat si s-a decis sa vina inopinant sa ma care el in UK...surpriseul lui fu ca l-au refuzat si pe el!!!! ...enervandu-ne impreuna, am hotarat de comun acord s-o punem de-o mica joaca de-a sotii la primaria sect 4 Bucuresti...s-au impins bani frumosi si-n doua zile Mari s-o trezit maritata!!!!....cu un englez...io mi-s Misis Littlewood now...hi, hi, hi,....cea mai mare greseala a vietii mele.
Buuuun...mers ambasada cu certificat de madama...REFUZAT...englez infuriat peste masura, facut scandal pentru drepturile lui pe la mai marii ambasadei UK....uffffff, in cele din urma reusit obtinut viza...viza era pentru emigrare definitiva ca sotie, nu le cadea bine inca un romanas pe meleagurile lor.
Trimis englez de unul singur la tara lui...nu-mi venea sa plec oameni buni, definitiv?...sa plec eu de la tara mea la a lui, s-o mai vad din ani in paste?....mi-a venit foarte greu dar in cele din urma am luat drumul Angliei, tara visurilor mele .
Nu mai intru in amanunte, cert este ca am vazut si partea urata a Londrei, a birocratiei engleze, dar am vazut si curatenia si gradul de civilizatie ale altora...sunt diferente este adevarat, dar sunt de suprafata...daca te uiti prin spate s-ar putea sa ai surprize.
Cat am stat acolo, n-am vazut tipenie de oameni pe strazi, n-am auzit o vorba romaneasca, tot ce cumparam de mancare nu avea gust...depinde mult de circumstante....cand am ajuns in Romania parca mi-am revenit din coma...parca am trecut de la gheata la cald si bine...si va spun ca erau foarte primitori...dar te simti pierdut, dezradacinat e foarte bun cuvantul...chiar daca e foarte bine ai o melancolie constanta, simti ca lipseste ceva.
Poate nu mi-a fost mie cel mai bine cu putinta, dar ...nu vreau sa fiu ipocrita, tara mea e tare frumoasa si calda, oamenii simpli la fel, aici m-am nascut si am crescut.... ce strica sunt oamenii care nu se mai satura, care nu au o limita a nesimtirii...dar si aici se poate face rabat, cand ajunge cutitul la os, poate nu mai esti in stare sa te controlezi...sau cand te trezesti intr-o balta de bani nu mai rationezi...suntem intr-o tranzitie de la un bine relativ, zic eu, la ceva nou cu care tre' sa ne jucam, sa intoarcem pe toate fetele, sa vedem despre ce e vorba....si in aceasta joaca se fac si greseli....
Eu una nu am numai cuvinte de bine de ce-i aici, dar ma bucur ca m-am intors acasa, la ce-i AL MEU, la mancaruri cu gust, la catze care stau pe strazi la o mica sau o mare barfa, la muntii si marea si dealurile de pe care se-nfuioara fumul iesit din hornurile caselor iarna, la slana si ceapa, la mirosul de pamant reavan din care stau sa izbucneasca bulbii de zambile si narcise primavara, chiar si in mijlocul capitalei.
Aici inca miroase a natural, chiar daca asta implica si miros de balegar...decat a plastic incins si fals pe fatza mai bine vorba unora: la Romanica(desi ma enerveaza rau expresia) si salam cu soia...pe alese.

Baba cl(o)anta

Prezentul inseamna vorba multa,se da mult din gura,din clanta...partea proasta ca de multe ori degeaba...imi aduc acum aminte un film despre vremuri preistorice,in care nu se scotea o vorba,se mormaia,bombanea,se gesticula mult,se imbrancea,dar exista mult mai multa intelegere decat acum.
Initial n-am vrut sa scriu si nici sa pun poze de la mitingul profesorilor,urasc politica,dar m-a impresionat mult cursul evenimentelor.Am ajuns acolo cu inima indoita ca as putea face ceva interesant...ce draq puteam fotografia la o multime de oameni? fiti indulgenti,a fost primul miting la care am fost,ever!!!...eu evit cat pot aglomeratiile...dar m-am trezit in mijlocul asteia...mai ramasesem si singura la un moment dat...si ma invarteam ca prostu'...apoi am vazut o figura interesanta...binenteles ca de barbat!!! pus aparatul la ochi,declansat...eh,strambat el putin,dar era prea carismatic pt a tine cont de jena indusa de privirea lui surprinsa nu prea placut.Apoi m-am intors, cu aparatul in mana...in clipa aia,au inceput cu totii sa pozeze...isi aranjau drapelele,spatele,pancardele,se puneau in pozitii mai bune...ziceau ei...si uite asa a inceput Mari sa prinda gust de fotografiat greve.
Partea buna in toata tarasenia asta a fost ca era greva de profesori oameni buni...oameni intelectuali,oameni cititi,care chiar daca in fond sunt tot oameni,au o decenta dobandita inca de pe bancile scolilor,sau in cel mai rau caz cand nu o au,sunt fortati de imprejurari sa o simuleze!!!
Oricum,a fost perfect...s-a cantat...la chitara,la trompeta,din gura....s-au spus poezii,s-au citit satire usturatoare la adresa mai marilor tarii:aka Tariceanu note de 5 si 6 la limba romana si matematica scoase din catalogul scolii...s-a fluierat din toti rarunchii.
Am vazut o femeie plangand si nu mi-a cazut bine,pentru o clipa mi s-au cam inecat corabiile...dar apoi au intrat covrigii in scena...s-a facut o intreaga Katerinca pe baza salariilor profesorilor din care, se pare alimentul de baza cumparat este covrigul...ca doar pentru atata ajung...pentru chirii sau o pereche de pantofi cat de cat decenti cu care sa apara in fata elevilor nici nu se mai punea problema.
Intre timp unii dintre noi(ma stramb de oki) ne aratam noile jucarii celorlalti!!!...iar altii dintre noi ii surprindeau pe senzor(ranjet albastru)...sac(adica sic).
Intr-un final greva s-a terminat si toti profesorasii s-au imprastiat ca potarnichiile,dar totusi nu dezordonat,ci intr-un lant al patimilor pe toata lungimea casei poporului.
In urma lor a ramas la fel ca peste tot...un loc gol,mare si pustiu,unde aproape ca-ti puteai auzi ecoul...sau egoul...cum vrei s-o iei...si o mare de hartii...singurii care se mai invarteau,pot spune cu sarg si destul de rapid,erau ADP-istii in hainele lor galben-tipatoare...care uite ca mai exista domnule!!!...intr-o lume cu babe cloante si himere precum promisiunile guvernantilor nostrii...mancai-ar mama!!!