marți, noiembrie 29, 2005

Drumul


A fost odata ca niciodata o prea fata, care era indragostita...de un baiat, care nu era indragostit....de fata....si totusi a venit o vreme cand s-au luat...ea din dragoste si ciuda, el din cu totul alte motive.Spun din ciuda, pentru ca oamenii sunt tare suciti...cinci ani de zile l-a tot asteptat fata...pe baiat...cinci ani de zile in care n-a stiut decat facultate si el...cinci ani in care n-a avut ochi pentru alt baiat. Dupa ce s-au luat, la nici doua saptamani l-a inselat...se umpluse paharul, a rabufnit tot uratul care se stransese in atata amar de vreme...si de atunci totul s-a schimbat.
Era in continuare bine....in ce sens? binele care-l simte un caine legat in lant in clipa cand stapanul vine cu bucata de paine...binele care-l simte cand i se aseaza doua scanduri pe post de adapost, printre care se scurg picaturile de ploaie....si ce conteaza pentru bietul catel?....el da din coada de fiecare data cand isi vede stapanul, chiar si cand i se mai altoieste cate-o opinca.Nu era singur, era ancorat de ceva.
Baiatul era ancora fetei, punctul ei de sprijin intr-un univers in care dragostea lipsise intotdeauna, era sentimentul ei ca apartinea de cineva si falsul ei sentiment ca avea ceva al ei.
Dupa cativa ani nu prea rozi cu buline albe, ancora a inceput sa rugineasca...baiatul nu se mai simtea bine, nici cu ea, dar nici cu sine. S-a dus intr-un mare oras mare, singur, fara ea, si a facut niste analize....care au iesit prost...avea cancer...ea a aflat tarziu, el se presupune ca n-a aflat niciodata.Era exact in perioada in care pe ea o gaseai aproape zilnic la un orfelinat....unde se lipise de o fetisoara de trei anisori, care in scurt timp incepuse sa-i spuna mami....de multe ori, mai tarziu, pe ea o podideau lacrimile cand isi aducea aminte de copilita ce-o astepta cu nerabdare, intre ceilalti copii care erau tristi ca nu-si gasisera si ei o mami.
Si baiatul a revenit acasa, simtindu-se din ce in ce mai rau. Fata a stat mai mult in concedii si zile fara plata, plecand dupa el la Bucuresti la operatie...sau ducandu-se cu el pe la tot felul de vraci in speranta ca va fi de bine in cele din urma.A ramas in amintire unul dintre vraci, care i-a spus fetei ca nu mai are baiatul nici-o sansa, ca este mult prea tarziu....de ce a ramas in amintire? oamenii povesteau ca batranul nu cerea nimic, si totusi cand au ajuns acolo, sora lui statea cu mainile intinse la primit si cu lista in care se scria ca-ntr-un ceaslov, sau intr-o cronica a vremii fiecare lucrusor primit, cu lux de amanunte. Dar nu asta a fost ce a derutat-o complet pe fata....se statea la coada si intrau mai multi odata, timp care i-a fost de ajuns ei sa caste ochii cat cepele la baxurile de ulei, orez, zahar....si multe altele ce se lasau ofranda in odaia deja neancapatoare a celor doi frati. Chiar a avut intentia sa plece la un moment dat din cauza rusinii, dar n-a lasat-o el....si au ajuns in fatza. Batrana i-a intrebat ce au adus....nimic,au spus ei....si le-a facut semn catre usa...atunci a intervenit batranul si i-a intrebat daca nu au venit chiar cu nimic, sa se gandeasca mai bine....la care fata a spus ca mai au vreo doua bucatele de peste, ca restul se mancase deja. Mosul s-a luminat la fatza si le-a facut semn sa le puna pe masa, in ciuda protestelor si agitatiei care se vedeau clar in coltul in care statea baba-cloanta. Si uite asa, a fost invatata o lectie de viata in ziua cu pricina, lectie ce n-a fost uitata niciodata.
In cele din urma baiatul nu s-a mai putut ridica din pat, decat ajutat si numai pentru a-si face nevoile. In tot timpul asta, fata isi gasise refugiul in copilita ce-o astepta cu drag in fiecare seara.... se scula in fiecare dimineata din somn cu gandul ca visurile erau realitatea.... si dura ceva timp pana cand isi dadea seama care era adevarul.... atunci inima incepea sa-i bata nebuneste in piept in atacuri de panica, lumina se facea intuneric, mintea se intzetzosa si totul devenea gri si fara noima....pana cand vedea fetzisoara vesela si rozalie cu dintzisorii mici si ordonati de iepuras ai copilei....devenise ancora fetei.
Nu stiu cati din cei ce vor citi randurile de fatza, au stat zi dupa zi, noapte de noapte, langa omul iubit si l-au privit stingandu-se ca o lumanare? Fata avea 28 de ani, baiatul 29 neampliniti!!!!!
Si a venit ziua de duminica....baiatul nu mai vroia sa vorbesca cu nimeni, statea in pat cu fatza la perete, era numai piele si os....si tumoare, o burta umflata, tare, dar nedureroasa...spunea el...cu toate ca fata credea in sinea ei ca spune asa, numai ca sa nu sufere ceilalti.
Fata se pregatea sa se duca la luminita ei de la capatul tunelului,la copilita care-o astepta la orfelinat....se lasase intunericul, era iarna....cand baiatul a rugat-o sa nu se duca!!!!...fata n-a fost de acord, ar fi dezamagit botzul de ochi ce-o astepta cu suflet de copil si nu ar fi inteles de ce mami n-a venit la ea....baiatul s-a enervat si cu voce subtire, fara vlaga a certat fata, chiar a vrut sa dea in ea...dar ea a fost mai iute de picior si a intins-o iesind si ea nervoasa din casa, chitita pe drumul catre orfelinat. Totusi ceva a facut-o sa stea o tzara pe treptele casei, sa-si traga rasuflarea....si atunci a auzit planset din casa, un plans subtire de copil, plansetul omului ei fara putere, ce se tanguia mamei intreband-o de ce a plecat fata lasandu-l singur....oamenii sunt ingrozitor de egoisti si cruzi, gandea fata plangand pe trepte..." cum am putut sa fac asa ceva? doar e pe moarte!!! "....si s-a descaltat intrand in casa...baiatul a privit suparat, dar cu speranta la fata, intreband-o de ce s-a intors....trecuse ceva vreme stand pe scara...fata n-a vrut sa-i spuna ca asistase la scena dinainte privind pe geam....a spus doar ca s-a razgandit...si nici n-a mai fost niciodata la copila cu parul balai de la orfelinat, ce a asteptat-o saptamni de-a randul pe mami sa vina la ea.
In seara aceea rece de duminca, baiatul a intrat in coma...era meci la televizor, Steaua si o echipa straina....la televizorul vecinilor, ca cel din casa era oprit...se auzeau strigate de bucurie ca inscrisese Steaua....cu mana in mana fetei a mai avut puterea sa spuna cateva cuvinte stalcite, fara noima pentru fata..." Cat e scorul la Steaua pishu? "....ultimile cuvinte ale unui baiat superb construit, karatist, ce facea sport de cateva de ori pe saptamana, care nu fuma si nici nu bea absolut nimic...un tanar caruia atata i-a fost atza pe mosor...un tanar ce ajunsese o mogaldeata nemiscata intr-un pat deosebit de mare. Erau toti in jurul lui, parintii, sora, cumnatul, sotia...dar el era singur in agonia lui, singur si neputincios in fatza mortii.
Dupa trei zile de agonie, intr-o noapte de miercuri pe la trei, s-a stins...fata l-a vazut ca nu mai sufla si a inceput sa traga disperata de el, plangand...a rasuflat din nou, dar horcaind...se chinuia sa respire in inconstienta in care gravita....a incetat iar sa respire...de data asta mama lui l-a intors....horcaia opintindu-se sa respire, se chinuia ingrozitor....in clipa aceea fata si-a dat seama de grozavie si a tipat la toti sa nu mai spuna nimic....a mai horcait de cateva ori, apoi s-a facut liniste....o liniste infioratoare, care trebuia sa fie....o liniste in care se auzeau inimile tuturor batand....mai putin a lui....si a ei....a murit o parte din ea odata cu el.... la vecini se auzea zarva si veselie. Apoi toata lumea a inceput sa urle....cata suferinta se adunase a rabufnit intr-o secunda din toate piepturile....durerea era fantastica, greutatea insuportabila...si l-a vecini nu s-a mai auzit televizorul.
In noaptea aceea fata si-a pierdut omul si odata cu el si drumul, directia....de atunci pluteste in incertitudine, ratacind de colo, colo fara rost.Rostul ei a disparut pe drumul catre cimitir.

Niciun comentariu: