Roz cu buline albe

Azi a fost o zi de kko pt mine...pt altii(Zgabeatza) a fost buna.Am trecut prin enshpe mii de stari...de la 100% cadere psihica,la revenire 80%,de la plans la ras,de la calm la agitatie browniana,de la prietena la loc de buna ziua...dar cel mai important,de la prieteni suparati la prieteni foarte buni impacati...m-am certat cu trei persoane in decurs de juma' de ora...tre' sa intru in cartea recordurilor personale...de obicei sunt impaciuitoare,concilianta,las multe de la mine...de data asta am explodat,paranoia a intrat in actiune,alimentata de agenti patogeni externi...si uite asa a facut Mari POC...da' ce poc!!!!..sa nu ma recunosc nici eu!!!....dupa ce am facut poc,am iesit cam jumulita cu moralul tot pe undeva pe la parter...dar parca se vedea si o bucatica de cer albastru.
Eu izbucnesc greu,tre' multe smetii peste oki...ok ajunge...mai are si Mari zile proaste,nu e numa' lapte si miere pe poteca ei...sunt si eu om, ca toti ceilalti cand nu mai rezist la un stres clachez.
Imi vine si mie,ca unui drag prieten sa las tot si sa fug...unde? in Mexic...dar unde-s banii? de fugeat...of,of...pentru un singur lucru invidiez lumea occidentala,hai sa zicem americanii...cand nu le mai convine ce-i in Texas,se duc in Florida...iau o masina pe nimic,se angajeaza oriunde,traiesc o continua aventura daca vor...daca esti baiat destept,cum cunosc eu pe cineva,te descurci destul de usor pt inceput...totul e sa ai curaj,poate si un prieten de nadejde langa tine,si drag de viata...UMORUL este o conditie absoluta,nediscutabila.
Doamne ce bine era cand eram copii...aveau altii grijile,noi ne vedeam de joaca,de papa cu forta,de desene animate...am zis de multe ori ca lumea e urata,lumea oamenilor...natura in shimb e pt mine raiul pe pamant...iubesc pamantul,imi place mirosul lui,mirosul fanului proaspat cosit,mirosul brazilor,mirosul focului de coceni de porumb,mirosul focului de lemn de brad,mirosul aerului curat...aici in Bucuresti,in cutiuta de la bloc ma simt incoltita,vreau sa fug si n-am unde...iesirile cu fotografii valoreaza aur,las orice pe planul doi...dar totusi cand faci parte dintr-un grup este si greu,chiar foarte greu...trebuie sa te duci cu valul,sa faci compromisuri multe,sa inghiti multe...la fel ca orice lucru pe lumea asta are si bune si rele.
Multi ar spune ca despic firul in prea multe....sunt asa pentru ca nu inteleg de ce nu poate fi tot timpul bine?...de multe ori am senzatia ca trec pe langa ceva foarte important ca descoperire stiintifica,ca creierul meu ar putea face lumea mult mai buna daca as sti sa-l folosesc macar 50%.
De exemplu,si probabil ca multi ma vor condamna,nu cred in Dumnezeu...cred ca a existat cineva foarte de treaba la un moment dat care s-a folosit de credulitatea oamenilor,de frica lor de o putere mult mai mare,pentru a-i tine in frau,pt a nu face rau.Sau si mai inainte altcineva a scris biblia profitand de credulitatea celor de atunci...ca si a celor de acum,obtinand profituri moka de la milioane de oameni.Nu contest ca se face si bine,dar si mult rau in numele cuiva care nu e palpabil,nici vizibil...nu intru in detalii....offffff vreau o lume buna la suflet,fara certuri,fara razboaie,fara probleme,o lume care sa fie roz cu buline albe,dar nu dulce ca sa nu ni se aplece...si nici cu gust de branza(ma stramb de oki)