S-a maritat OanaRaileanu!!!!!!!!....si nu oricum,ci cu un american....nu,nu la Paris,ci la Bucuresti...ei si! ce-i cu asta? s-a maritat o fata,fosta colega de foto la cursurile lui Mociornita...fosta modela a prea controversatului nostru moderatore mr. Fred...bine,bine,da' ce-i cu asta?...Pai ce sa fie oameni buni>>>nimeni nu credea!!!!...nu credea ca se va marita!!!!daramite cu un american!!!!...si uite ca a pus-o fata...si foarte bine....bravo ei din toata inima!!!!Acum e missis de la Torre!!!!
De ce nimeni nu credea?....eh,asta-i alta poveste...33 sau 34 nu mai sunt sigura,de anisori...plus ceva infirmitati,plus ceva shunculitze prin parti esentiale, care si le etala cu mandrie....nu intru in amanunte,nu spun nimic cu invidie,nici cu rautate...relatez o stare de fapt,care pe multi ne-a facut sa gandim ca minte.Si totusi e cat se poate de adevarat...si nu numai ca e adevarat,e si cat se poate de genuine...si nu,nu ma repet,ci ma refer la sentimentele dintre ei...Se iubesc oameni buni...din tot sufletul....se cauta din priviri,mana lui cauta mana ei si invers,se pupacesc intruna,se inteleg,rad cu pofta unul in bratele celuilalt,isi fac ganduri de viitor.
Este intr-adevar un paradox...el s-a uitat la ea????....prietenii stiu de ce!!!!...dar culmea ca si ea s-a uitat la el!!!!....vedeti in poze de ce!!!....
Si uite asa s-a mai daramat o axioma de a mea,cum ca nu tot ce zboara se mananca....ba da bre!!!....TOT CE ZBOARA SE MANANCA...numai ca uitai sa spun ca io sunt per pedes,io nu zbor,si din cate se pare nu voi zbura niciodata...Aripile mele sunt frante fara putinta de videcare...traiesc totusi cu o dilema...oare la cine-i buba? la mine? sau la nenea doctoru'?...Se pare ca-i la mine,si-ntre timp am si orbit(de' Precambrianu-i de vina),ca nu reusesc s-o vaz...sau m-am senilizat si nu mai sunt constienta de ce conteaza cu adevarat in viatza...ntz!!!!...ce complicata-i viatza!!!!...m-am plictisit ingrozitor sa tot alerg dupa cai morti pe pereti...m-am plictisit asa tare,ca am intrat intr-o stare de amorteala,de staza,de nesimtire,de sictir...ca daca da trenu' peste mine nu cred sa simt ceva....pare rau,da' mi sa duse sictiru'-n mana si nu mai poci scrie....
3 comentarii:
ideea e că nu există nici o bubă. nici vină. nici nimic. totul e accident. problema se pune la modul...iei sau nu iei parte la accidente. şi nu ştiu în ce ăsură depinde de tine. poate fi de la 0 la 99%. unii îşi doresc. alţii îşi doresc să nu. cum o fi, cum n-o fi...ce să zic, bad karma. no...în condiţiile astea, tot ce poţi face e să let it go. just let it go.
Merci Kiko de comentariu...de raspuns nu prea am de ce sa-ti merciesc pen' ca:(nu cumva alte semne pe punctuatie)
1-()accident?ceva rau?...sau si mai rau se poate intampla sau nu(daca-s optimista si o iau in sens bun)...atunci sansele sunt infime
2-unii isi doresc,altii nu...raison,acum de cand cu foto, e excelent sa fac ce ma taie pe mine capul,fara interdictii...dar destul de des simt nevoia unei rasuflari calde langa mine noaptea,sa stiu ca exista un suflet de om aproape...eh!!!grele,grele...cum am zis-viata-i complicata...life's sucks...acum stau si ma gandesc!!! la lumea mea sa zicem ca e o tragedie...la lumea unuia cu 15 copii e alta tragedie...la lumea unui bolnav e alta tragedie...si uite asa sunt mii de tragedii in lumea asta,dupa valorile umane de diferite capacitati...insa luat la lumea cu adevarat mare,la univers,suntem niste furnici...ba nu,niste molecule,atomi,neutroni,protoni...nu mai stiu care-i cea mai mica particula...toti tzopaim,inainte,inapoi,dreapta,stanga,ne dam cu capul de pereti,suntem intr-o continua agitatie... si pentru ce??????
Gata,ca fac o povestioara intr-alta
accident eu folosesc pentru termenul întâmplare. numai că mi se pare mie mai şmecher accidentul, e mai cuprinzător. şi nu e musai să fie rău. adică...e un accident că am întâlnit-o pe EA. ov corz, există şi varinata: nimic nu e întâmplător, aleatoriu. contează până la urmă? cât despre faza cu tragediile de pe lumea asta...ce să zic, încep să cred că nu mai sunt şi oameni fericiţi. dar să-ţi zic un secret. mă rog...vorba vine. se poate! zici că suntem nişte furnici? nişte ipsiloni? încearcă să trăieşti în universul ăla în care furnici îs restul, în universul ăla în care TU eşti mult mai aproape de centru. măcar o perioadă. evident, ai să-mi găseşti şi aici contraindicaţii, sunt de acord. să nu te rupi prea tare prin egocentrismul ăsta. dar asta depinde de firea fiecăruia. eu unul mă descurc destul de bine în a administra echilibrul ăsta. dar cred că ştii tu mai bine decât mine...încep să mă simt că aş da sfaturi, şi nu cred că sunt în măsură. (we're going to hell anyway, let's travel first class)
Trimiteți un comentariu