joi, octombrie 19, 2006

Badia Maftei

A murit Ernest Maftei, un om care m-a fascinat intotdeauna prin felul lui de a fi. O vorba blajina si calda, asa cum mi-am imaginat intotdeauna bunicul pe care nu l-am avut. Fatza cu barba si mustata sure, emana aceeasi simplitate cautata de mine in oameni, oameni care dupa parerea mea ii gasesti numai la tzara.
A trait 86 de ani, ani frumosi si plini. Astazi am aflat ca are 5 copii cu 5 muieri, dintre care una singura i-a fost sotie. A stiut badia sa-si traiasca viata. Poate in intimitate nu era nici pe departe ceea ce vedeam eu, dar pitorescul infatisarii lui si vorba molcoma nu le voi uita niciodata.
Asteptam de ceva vreme cu strangere de inima sa aud vestea..... si a sosit.
Dumnezeu sa-l odihneasca!!!


3 comentarii:

bomath spunea...

Să nu mai aştepţi vreodată asemenea veşti!
...nu de alta, dar vin ele şi singure :(

„În lutul greu din care am plecat
Am frământat simţire:
Din ură am clădit iubire.
Între seninul din Înalt
Şi jalnicul de jos
Mereu m-am întors
În lutul greu din care am plecat.
N-am fost învins, dar nici n-am câştigat.
Mi-e barba albă, încâlcită, roasă.
Pãrinte, o să vin curând acasă.”

(Ernest Maftei, 21 decembrie 1989)

Cristian spunea...

cred că's multe imaginile care mi'au plăcut dar la asta m'am oprit să spun EXCELENT!

ogarafgan spunea...

sar'na!