Recunosc casele, vaile, pana si pomii.
De-asta vreau sa ma duc la Piatra- Neamt, in Moldova mea draga, unde sufletul meu a facut popas, cu multi ani in urma, o destul de lunga perioada de timp.
Acum mi-e dor de ea si vreau amintiri pe blog, dar dulci si calde ca si toamna asta splendida cu frunze colorate ce-mi fosnesc molcom sub picioare.
Am zile in care mai simt ca traiesc - ca asta - in care mergand pe drum, batuta de soarele caldut si vantul domol, am avut senzatia ca am un prieten adevarat care ma strange la piept cu drag - iubita mea natura.
Azi am fost fericita, dar nu din cauza unui om..... sau poate ca da, din cauza mea! Mergeam si nu mai ma saturam: ma sarutam, ma mangaiam, ma desfatam cu ea. Cel mai dulce dezmat din ultimii ani ai unei bucurestence innabusite de molima si rautatea ce domina lupta pentru supravietuire a celor mai tari, mai jmecheri....
4 comentarii:
Bucuresteanca?! Tu?!? Desigur...glumesti!
De ce? bucurestenii au miere prin locuri intunecoase unde mie-mi lipseste?
Sirnea... Ai dreptate... O fi un loc frumos dar nu e unicul loc de pozat... E doar un loc unde unde se adună cei cu spirit de turmă... Nu ştiu dacă ei se adună acolo la chemarea baciului sau mânaţi de dulăi... În loc să mergă până acolo, nu mai bine multiplică cadrele de data trecută? Sau să împrumute de la preteni...
P.S. Nu am nimic cu cei ce merg acolo... Sunt liberi să facă ce doresc şi ce simt ei că le face bine... Doar că eu prefer diversitatea... Nimic nu e mai tentant decât noul şi dacă este dublat de unicitate atunci chiar că e tot ce-mi doresc...
Sirnea? alooo...trezirea!!! continuam seria acelor peisaje de vis curand...foarte curand...fi pe faza, strange buzunarele, ia-ti gentutza si hai la joaca. mai adu inca o fetitza ;))papusile le aduc eu :P
Trimiteți un comentariu