Acum ete mobilul. Apoi a mai fost caleasca trasa de cai.
Acum ete supersonica pe asfalt dar si in aer ..... si cosmos. Au fost odata pesteri.
Acum sunt sali de bal, amfiteatre, super - hiper - marketuri. Au fost odata rochii lungi din dantela si matase si jobene.
Acum sunt minijupuri, atza-n poponetz pe post de kilotzi si capete rase, de ambele sexe.
Acum sunt tot oameni ca intotdeauna, dar lumea e altfel, rece, rea, searbada.
Parca se trece de la ceva moale, caldutz, maleabil cu miros de zmeura si miere, la ceva metalic cu acelasi iz.
N-a fost nicicand pentru mine, lumea mai goala, mai inexistenta. Am senzatia ca ma uit de dupa un geam blindat care pe partea lumii este oglinda. Si in camera cu mine nu mai este nimeni si este intuneric. Totusi n-am chef sa ies pe usa ..... in LUME
4 comentarii:
Din punctul meu de vedere ai mai uitat un lucru. Scrisoarea. Imi amintesc de vremea cind eram pus in situatia sa trimit o scrisoare, cu cita grija alegeam plicul, culoarea la hirtie,doamna aia de la PTTR care iti punea sub nas citeva "tamplateuri", cum caligrafiam fiecare litera. Acum este messangerul si e-mail si e-cardul. Toate au un miros placut de bitzi....si plastic.
What a wonderfull world...
Ce model domne' ce model... :D.
Ce spate are!!!! sa nu mai zic nimic de mana!..... aaaaaaa, superb!
Multumesc de comenturi :)
Si da, am uitat scrisoarea Caline, dar si muuulte altele de care mi-e dor.... in special linistea sufleteasca si de ce nu, cea mentala, care erau altadata.
Multe erau frumoase inainte, si pareau mai usoare...
Poate ca si varsta te "ajuta" sa le vezi altfel...
Imi place fotografia... Misterioasa tare ;)
Trimiteți un comentariu