duminică, octombrie 01, 2006

Negrul

As vrea sa pictez o lacrima, dar sa surprind acea licarire de diamant venita din viata pura din ea. Simt nevoia de stralucire, dar una aparte, ori alb atat de dureros de alb incat sa dea in albastru ghetii aisbergului, ori negru cu stralucirea catifelata a abanosului.
Lacrimi negre cu mii de fetze, in fiecare sa se oglindeasca cateun eu cu zeci de milioane de expresii pentru fiecare secunda.


4 comentarii:

Sorin Buturugeanu spunea...

As zice ca numai post-uri triste gasesc pe aici, dar s-ar putea sa fie doar o interpretare ca si mie mi s-a spus acelasi lucru (care nu era chiar adevarat). Oricum mi-au placut extremele, ori alb, ori negru.

Totusi parc-ar fi cam triste .. :-s

Catalina spunea...

Am simtit bucurie din tot acest negru...

Am simtit albul ca o atingere...
Am o zi minunata...
(nu, n-am inebunit)...

sunset spunea...

place.misto.

Calin Andra spunea...

aha, frumoasa abordarea. si ochelarii. Cit despre negru si tristete...m-am obisnuit :)
Adevarul este ca, cam tine de o vreme perioada asta