Aghen end aghen end aghen

Crengile-s la pamant .... si e vant, vuieste-n geamuri, urla pe la colturi
Apa biciuieste fatza cu furie, suvitzele ude zboara-n toate directiile, biciuind si ele cu aceeasi furie tot ce prind in cale. Si incepe un dans dracesc, in care capul se arunca dreapta stanga cu aceeasi furie ..... apoi se coboara si se ridica usor s-accepte cu umilintza miile de picaturi de fortza si durere, sa nu se mai observe celelalte, cele de pe la coltzuri ce se ivesc timid, din ce in ce mai repede si-apoi in hohote.
Sa se uneasca-ntr-un sigur suvoi ce tzasneste spre zari, secatuind treptat sursa mama, secatuind viatza din punctul A ca o voma uriasa sleitoare de puteri.
O binecuvantare binefacatoare-n care trupul de durere totala chircit, se-naltza, se elibereaza-n milioane de stropi de ultima suflare, intr-o dispersie linistitoare, inchizatoare de durere, in calm si pace ..... usor, plutind