vineri, septembrie 12, 2008

Nemuritor e-ntotdeauna rece



Cochilica preferata iar a plecat la munte ..... dar a ramas undeva pe drum ..... numai un norisor, un abur nedefinit, ca ultima rasuflare a unui muribund a iesit usor din ea si-a plecat mai departe, tot mai departe, tot mai sus si mai sus, vrand s-ajunga la stele ..... sa respire neinfranat libertate .....
Ah cata nevoie de individualitate, de fapt de singuratate in cosmicitate are nevoie norisorul!
Cat de mult si-ar dori el sa fie sus, sus, de tot, deasupra la toate cele, sa n-aiba nevoie de nimic, sa fie intre stele!


"Iar umbra feţei străvezii
E albă ca de ceară -
Un mort frumos cu ochii vii
Ce scânteie-n afară.

El tremură ca alte dăţi
În codri şi pe dealuri,
Călăuzind singurătăţi
De mişcătoare valuri;

Dar nu mai cade ca-n trecut
În mări din tot înaltul:
- Ce-ţi pasă ţie, chip de lut,
Dac-oi fi eu sau altul?

Trăind în cercul vostru strâmt
Norocul vă petrece,
Ci eu în lumea mea mă simt
Nemuritor şi rece."


the-world-is-calling

4 comentarii:

Dan Oprea spunea...

sunt cu ochii pe cer, în căutarea lui Nils Holgerson :)

ogarafgan spunea...

hihihihi, chiar ca parca, dar pana la parca mi-au iesitara okii sa precep ceva ;P
da' guguloiul mancal-ar maica, cel mai bun pretin, noroc cu poza ca altfel .....
aaaaa, nema coerentza, dar nu conteste, am o leneeeeeeee!!!!!
sar'na de trecere Dane! sper sa-l gasesti ....eu am reusit ;)

Octavian-Andrei Brezean spunea...

aci guguloiu, avem probleme??

ogarafgan spunea...

guguloiul tu iesti?! mancate-ar maica de prietin ...
brobleme? ce-s alea? :-?