Latine

Oamenii ..... suntem oameni, cine sa ne inteleaga? Spui om ..... si gata ai spus tot. Si totusi .....
Noi suntem latini ..... oare are vreo importanta locul de unde venim? sa ne formeze frigul iernilor? lapovitza? ploile tarzii de toamna? vantul?
Sau arshitza din toiul verii? oare de aici sa vina focul ce ne clocoteste sangele latin in vene? de aici sa vina nelinistea? parjolul ce mistuie totul in cale, precum exploziile solare?
Clocotul nu ne lasa sa dormim, ne ustura, ne inroseste mintea pana incepe sa se scurga-n firicele mici de sange si sa iasa fum. Clocotul accelereaza bataile inimii si-o misca ..... o poarta undeva mai sus in frantura gatului frangand si aerul ..... si-apoi si mai sus, bubuind in urechi. Si n-o mai auzi decat pe ea .... si vuietul, vuietul ce-ti accelereaza respiratia, vartejul care te-nghite dulce, te ameteste, te invarteste ..... si-ajungi sa dansezi nebuneste, sa zvacnesti precum caii salbatici, neimblanziti.
Sange latin! cum ai putea lancezi in asteptare? cum ai putea trai fara sa traiesti? cum ai putea sa nu fii beata fara sa fi baut un strop?
Cum sa nu-ti clocoteasca creierii si sa nu arunci sageti inrosite din ochii de drac? cum sa nu-ti pui poalele largi in cap? cum sa nu fii uragan si sa sorbi marea ca pe-o gura de ceai chinezesc?
Doamneeeee! ce-as mai dansa nebuneste printre cai nemblanziti, in rand cu ei, alergand peste munti si vai, prin vant si ploi ..... pan-as pica-n genunchi tremurand de oboseala, pana n-as mai avea strop de gand si vointa.
Pana m-as supune ..... destinului.

CUM ?!!!!!!!!