miercuri, noiembrie 19, 2008

Alb - negru - alb - negru

"Numai pe tine te am, trecãtorul meu trup,
si totusi
flori albe si rosii eu nu-ti pun pe frunte si'n plete,
cãci lutul tãu slab
mi-e prea strâmt pentru strasnicul suflet
ce-l port.

Dati-mi un trup,
voi muntilor,
mãrilor,
dati-mi alt trup sã-mi descarc nebunia
în plin!
Pãmântule larg, fii trunchiul meu,
fii pieptul acestei nãprasnice inimi,
prefã-te'n lãcasul furtunilor cari mã strivesc,
fii amfora eului meu îndãrãtnic!
Prin cosmos
auzi-s'ar atuncea mãretii mei pasi
si-as apare nãvalnic si liber
cum sunt,
pãmântule sfânt.

Când as iubi,
mi-as întinde spre cer toate mãrile
ca niste vânjoase, sãlbatice brate fierbinti,
spre cer,
sã-l cuprind,
mijlocul sã-i frâng,
sã-i sãrut sclipitoarele stele.

Când as urî,
as zdrobi sub picioarele mele de stâncã
bieti sori
cãlãtori
si poate-as zâmbi.

Dar numai pe tine te am, trecãtorul meu trup."


oh

4 comentarii:

codrin spunea...

Foarte frumos!

ogarafgan spunea...

multzam frumos codrine! :)

Leverina spunea...

Ce frumoasa e poezia.. iti apartine?

ogarafgan spunea...

as vrea eu! dar nu, e in ghilimele dupa cum se vede :)
nu-mi place sa scriu numele autorului, dar nici nu-mi arog dreptul ..... ar fi bine totusi sa-l scriu.