Cartea si cada de baie

In dimineatza pranzului deschise ochii. O imagine clara ca lumina zilei ii aparuse-n vis, si fara cuvinte o mana ca pe-o vaca sa deschida cartea.
Cu ochii lipiti de somn, fara sa fi apucat sa se spele pe dinti, s-a dus glontz la ea ..... si-a vazut frumosul. Si-n loc sa-i fie bine, i-a venit rau, au inceput sa-i tremure mainile si stomacul si sa-nghita-n sec. A citit pe sarite, n-avea timp, frumosul o speria, vroia sa termine mai repede. Apoi a inchis cartea si-a aruncat-o cat colo, o frigea, o naucea.
Numai apa o calma. A intrat in cada de baie, si desi erau doua lucruri pe care le ura cel mai tare in viatza, printre care unul sa spele cada, s-a apucat s-o frece. Si a frecat-o si a frecat-o si a frecat-o ...... Avea o energie ....... si o dorintza fantastica de a freca menta-n fonta, parca galgaise-o galeata de redbula mai 'nainte.
A amanat cat a putut sa mai deschida cartea, nu-i venea a-si crede ochilor ceea ce vazuse. Si-n cele din urma n-a avut incotro, a redechis-o. Si-a citit rand cu rand. Si pe masura ce citea, i se derulau deja-vuuri ce-o uimeau.
Si a intors o pagina ...... si a uimit-o si mai tare. Citea ce citise mai inainte, se repetau aceleasi randuri ...... frumoase, dar aceleasi, cu neinsemnate diferentze. Oare ce fel de carte era? De ce nu era fiecare pagina in sine deosebita, sa alcatuiasca o singura poveste? Sau mai multe, dar fiecare speciala? Oare de ce autorul a preferat sa repete aceeasi pagina la nesfarsit ..... in povesti diferite? Frumoasa intr-adevar, dar nimic altfel, totul o apa si-un pamant ..... totul si in fapt nimic.
Ajunsa la ultima pagina, tot ce mai retinuse fata, era o zi de toamna ...... in loc de cea de vara.
Pe masura ce recitea aceleasi randuri .....

prima pagina



a doua pagina



a n-a pagina