vineri, noiembrie 14, 2008

(T)impuri



Fetitza cu parul blond si carliontzat, lung pana la brau, statea ca pe ghimpi printre toti acei oameni mari, nerabdatoare sa plece.
Ii fusese de ajuns de cate ori copilareste, se stersese cu maneca pe obraz, incercand din rasputeri sa-si ia balele lasate de cei de trei ori mai inalti decat ea. Ii era scarba si de fiecare data se vedea o grimasa pe fatza ei, timp in care mai scotea si cate un micutz "yeah" din tot sufletzelul.
Si desi ura sa auda "oaia creatza" sau si mai bine "beheheheeee" poreclele-i date de ceilalti prichindei cand treceau pe langa ea, acum de-abia astepta sa-i revada, sa scape de mirosul celor cu bale urat mirositoare ..... apoi nu era nicio problema sa se catzere cu funduletzul pe chiuveta de la baie si sa bage pieptenul udat de o mie de ori sa-si intinda parul.


fantomatic

2 comentarii:

andrei spunea...

si... si... scarba cateodata ramane :)... buna seara marllenne :)

ogarafgan spunea...

aha, scarba ramane intotdeauna nu-i asa?
sara buna ArrdeIasshiul, de la io, fara ll-uri si fara n-nuri!