Rece, rece, rece

Febra cu patru pereti de meditatie.
"ce faci tu primule? - bine, sunt rece, dar simt valuri dogoritoare dinspre tine"
"si tu? - si eu tot rece, dar esti lipita de mine si simt ca iau foc, acolo"
"dar tu, usa? - ce pot face? nu sunt foarte rece, dar ma plictisesc, am ramas singura, mai trece numai vantul"
"si voi geamuri mari, murdare, ce-mi aratati cutiute peste cutiute cu iz de vietuitoare necunoscute mie, voi deschiderea mea cu orizont limitat, cum sunteti? - aburinde, tanjind dupa un orizont infinit, verde si albastru, cu creste si curbe domoale, cu stele si sori in mai multe culori, fara dare de lacrimi si mizerie, lucind transparent, scanteind bobite de diamante slefuite-n tainice fatzete, prin fiecare sa-ti aratam cate-o lume noua, nedescoperita, lumi altfel in care nu exista boli, in care nu exista dureri si-n care tu ai trai fericita"

Multumesc prieteni pentru vorbe! as mai avea o rugaminte, ati putea sa ma invatati sa cant la pian? de fapt doua dragii mei pereti, ati putea sa ma invatati cum sa fiu rece? cum sa sting pasiunea omeneasca si febra? cum sa devin voi? si asa sa fim cinci, reci, leganandu-ne pe acorduri calde de pian, zvacnind cutremurati ..... dar totusi reci