Lumea necuvantatoarelor: de deasupra, de dedesupt si dintre ele. Cuvinte, necuvinte ...... si tacere! Necuvintele necuvantatoarelor ..... Necuvintele mortilor ...... Necuvintele celor ce au de spus, dar ce mai conteaza ......
Se ia un ac si atza alba si se coase. Se coase giulgiu, se cos buze, se cos ochi si urechi ..... cu tot cu giulgiu. Si se observa la orizontala, miscarea ritmica si calma indusa de aerul inspirat si expirat pe singurele gauri necusute ..... de sus
Prea multe cuvinte. Urmeaza necuvintele ..... celor ..... de mai sus ..... sau de mai jos ...... adica ale dobitoacelor!
Vechiul la gunoi, Noul la pipait, Timp de neoprit, Timp de jelit. ............................ Unde-i timpul de iubit?! E acolo, in dovleac, ascuns subit, Singur, singurel, dandu-si obstescul sfarsit!
Balaulul cu tei capete si sapte sau saptespezetze laclimi. Sau nouaspezetze?!!!! sau o balta ori o male maleeeee cu ape negle metalitze ca tzitzeiul ..... O balauritza ce-alunga somnul si naste monstri cu ochii deshisi, de trei ori deschisi. Multi, multi monstri mititei cu izvoare de tzitzei. De ceva vreme se plimba, au inceput sa mearga. Si sa se ingrase. Pe-o parte!
Pe cealalta, n-a mai ramas decat un oftat. O boare de vant l-a despicat ca pe-o papadie. Iar ploaia l-a trantit la pamant precum lutul proaspat intins pe prispa. Un lut proaspat scheletic.
Pe placutza scrie: "Aici hodineste un fir de papadie"
Omul începuse să vorbească singur... Şi totul se mişca în umbre trecătoare - Un cer de plumb de-a pururea domnea, Iar creierul ardea ca flacăra de soare.
Nimic. Pustiul tot mai larg părea... Şi-n noaptea lui amară tăcuse orice cânt, - Şi-nvineţit de gânduri, cu fruntea în pământ, Omul începuse să vorbească singur..."
Vorbea la telefon. Nici n-a simtit la inceput. I-a spus vocea de la celalalt capat al telefonului. In primele secunde a fost ca o fiara salbatica incoltita. Ochii-i fugeau in toate directiile, o transpiratie rece o inundase intr-o clipita, iar saraca inimioara, cat ii mai ramasese, statea (ce paradox!) sa-i sara din piept, batand nebuneste, complet alandala. O durea, o duerere violenta in vena vietii. Inca lungita in pat cu telefonul la ureche, privea leganarea care-o ametea si-n acelasi timp o ingrozea, o omora. Vocea de la celalalt capat al telefonului era egala, complet indiferenta. Nu incerca s-o linisteasca, pur si simplu era obosita de viata, pur si simplu era satula de toate rahaturile, pur si simplu era nepasatoare. Si-n timp ce privea stativul de flori intepenit intre tavan si podea, unduindu-se ca o cadana in fatza ochilor ei, incepu sa se linisteasca. Se uita detasandu-se putin cate putin, se uita indiferent. Un cutremur ce n-a mai lasat nicio urma, doar vag, in ceata, o cadana ca un firicel de fum .....
Ploua, tuna si fulgera pentru prima data anul asta. Si stomacu-mi tremura de bucurie, simt un nod in gat si rad cu toata gura singura prin casa. Se zguduie pamantul si duduie norii! Se misca lumea! Sunt fericita! ..... chiar daca pentru scurt timp
Vineri, 2019, pe o banca de piatra, vizavi de mine, statea o femeie. Soarele se odihnea frumos in parul ei, care in shuvitze parca tremuratoare parea batut de vant. Parea numai. In ochii negri si tristi se vedea inca urma unui foc mistuitor numai de ea stiut. De te uitai mai de aproape, observai flacara rosie pe cale sa dispara, prinsa in taciunele retinei. Parea numai. Incerca sa manance o banana. Cu cojile atarnande, pe jumatate dezgolita, banana din mana-i arata ca si suspendata pe drumul catre gura.Am asteptat sa ajunga la destinatie, sa vad o licarire de placere in ochii impietriti. Dar nu se misca, nici nu tresarea, nici pulsul nu-i batea. Parea numai. Am revenit o vreme, in fiecare zi in acel loc, atrasa ca un magnet, de curiozitate. Apoi mai rar, dar constant. Imi parea o statuie, colorata, cu ochi tristi si ingandurata. Resemnata, parca banana era ultimul lucru din lume de care sa-si aduca aminte.
2089. Sambata. De pe banca mea, in baston si garbovita, ma uit cu aceeasi curiozitate la curiozitatea de vizavi. Banana are cojile la fel de puternic de galbene si e pe aceeasi directie catre gura. S-a apropiat un milimetru. Ochii negri ca taciunele privesc tot in jos cu aceeasi tristete. Mi-o imaginez mancand din banana. Trebuie s-o fac. Poate e ultima data cand pot. Dar imaginea ei, in imaginatia mea nu se schimba. Musca din banana la fel de absenta. Parea numai.
5001. Miercuri. Pe banca de piatra, o femeie gusta dintr-o banana. Nu se misca. Totul este static. Numai ochii, ridicati si tristi, parca privesc vizavi ..... unde o banca este goala. Dar pare numai ...... pentru ca este mult prea tarziu.
Bunicutza tragea prichindutza de cel mult patru anishori dupa ea. Ca toti copchiii, parea atarnata de bratzul ei, numai ca era ca o frunza de leandru de subtire, alba la fatza cu cearcane sub ochi si foarte serioasa. Vorbeau lucruri importante. Bunicutza - " Mergem acum acasa si facem o salata sa papi, asa cum a zis mami! " Prichindutza cu fatza lunga de cat de serioasa era, dar si ca era lunga de la mama natura, parca stransa-n usa ..... - " Offff domnule, m-a omolat cu salata asta " Vocea ei subtire de copil rostind cestiuni atat de importante, mi-a labartat ranjetul pe fatza instant. Nu ma asteptam, m-a luat prin surprindere, la fel ca pe o alta muiere, care se uita la mine la fel de siderata, cu acelasi ranjet tamp pe fatza. Parca eram doua emoticoane cu dinti albastri, adulte, puse la respect de-un (dr)acushor, de 2 mm inaltime! Culmea, ca ma simteam eu mica!!!!! Si-mi venea sa salut cu mana la tampla " Sa traiti, am inteles! "
Stateam in statie la Urinii. Seara. Era asa de bineee, ca-n povesti! Binenteles, asteptam reatebeul din poveste. Si-n timp ce-l asteptam cu sarg, ochii vrand nevrand, tzopaiau de la o masina la alta, la d-alea mai inaltele ;) de se cheama jip! Ca mi se umplusera ochii .... nu, nu de lacrimi, ci de dansele. Dansele dintr-insele! Relaxate, fara nicio grija, ranjind cu o dantura rupta de pe hartia de colgate, aruncandu-si parul d-abia coafat pe spate, isi bagau picioarele ...... in noi si-n acceleratie. M-a busit rasul cat de patetici eram, furnicutzele ce bateam pasul pe loc in intuneric si ne numaram maruntishul din buzunare, belidu-ne ochii la un lux lunecand pe roti la distanta!!!!! ..... si intrebandu-ne tamp " oare cele 12 salarii ajung sa cumparam o roata, d-aia lata cat tine stampilat pe lung?"
Ce ti-e domnilor si cu lumile astea!!!!! Paralelismice!!! Cateodata paralela aialalta se intreaba ...... si ramane asa, ha, ha! :))
Cateodata iti par problemele personale atat de mari, incat ramai suspendat intre timpuri, impietrit si nu mai iei in seama nimic din jur. Parca-ti tii respiratia, nu cumva sa-ti iasa imaginea miscata. Iar cronometrul mititel care pana mai ieri era acolo, a doua zi e disparut. Si e mult prea tarziu ......
Sarbatori fericite oricui are ce sarbatori. Iar cei ce n-au, sa-si caute. Intotdeauna vei gasi, inima sa fie :) Si cum la mine e intotdeauna pe dos, de ce n-ar fi si acuma :)
Cap poc, okipoc, okipoc, unicorn, buuuuummmm ...... ha! ..... greu ..... stop ..... punct. Si totusi cre'ca tre sa'mpung ceva ..... o perna ..... cu ace ..... si ceva oki!
"Am pneumonie, Doctorul mi-a zis că n-am... Dar s-a uitat la mine Cam cum te uiţi tu pe geam, De un' să ştie De pneumonie?"
"Doctore, simt ceva mortal Aici, in regiunea fiintei mele Ma dor toate organele, Ziua ma doare soarele Iar noaptea luna si stelele.
Mi s-a pus un junghi in norul de pe cer Pe care pana atunci nici nu-l observasem Si ma trezesc in fiecare dimineata Cu o senzatie de iarna.
Degeaba am luat tot felul de medicamente Am urat si am iubit, am invatat sa citesc Si chiar am citit niste carti Am vorbit cu oamenii si m-am gandit, Am fost bun si-am fost frumos...
Toate acestera n-au avut nici un efect, doctore Si-am cheltuit pe ele o groaza de ani. Cred ca m-am imbolnavit de moarte Intr-o zi Cand m-am nascut."
Gesturi, in intuneric. Mai bine, nu se mai vad ochii si mimica fetzei. Si le poti crede ...... ca dobitocul! Sau in metrou, la lumina, o imagine de neuitat si tzipete icnite mai tari decat gemetele vagonului. Un copil de doi ani, snopea fatza mamei in bataie. Pumni de ambele parti, fara pic de aparare din partea celei care l-a adus pe lume. Educatie?! Si mai sunt intrebari de genul "cum o fi putut sa bage cutitul in ea?" Chiar, cum or putea unii sa bage cutitul intr-altii care nu fac decat sa-i aline si sa-i mangaie, sa-i incalzeasca la san si sa-i legene? Ce pacat! Asa e viata! Si ar trebui sa plecam capul si sa inghitim ...... ca asa e viata!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!! Doar suntem oameni si avem pretentii ...... ca suntem deasupra animalelor ..... pentru ca gandim ..... numai cand ne convine ..... si cum ne imbraca mai la patru ace!
Te apleci putin te'mbata " ce frumos miroase! " ...... pe fatza. Te apleci din nou, te ia cu ametzeala ...... de la mirosul de rahat .... pe dos. Ii pui cruce, una rosie si-ti spui ca e in folosul umanitatii. Si totusi ...... e nevoie de mai mult verde (nu in cur), de aer curat, exact acolo!
Workshop
Se spala bine, bine, f.runza cu f.runza si-apoi se sterge. Se aseaza cu fundu-n sus ...... sau de la caz la caz. Alt caz - se uda hartia, muuuulta hartie. Si se sterge, meticulos, f.runza cu f.runza. Apoi se zvanta. In caz de lipsuri, se rade, f.runza cu f.runza. Pentru dezinfectie, se recomanda levantzica!
Garbovit si cocosat, de-abia-si taraie picioarele. Merge un pic si se prelinge. Intai dreapta, apoi stanga, dar nu toata. Tine cu dintii de-o bucatica mica crestata-n patru. Si-n cateva secunde raman numai ei, inclestati pe-o inimioara de marimea uneia de pui. Si ce daca? si ce daca e cu patru foi, tot n-are noroc, mama lui de noroc! Pe piatra neagra de bazalt se-aud sunete. " Poc, poc " poate-i cu noroc! Da' de unde! Pipaie. E gol. E alb. Si-atat. Mama lui de noroc, mama ei de viata! Bate vantul. Tare. In codru, prin (na)dragii sufletului. Mama lui de suflet!
"Peste vârf de ramurele Trec în stoluri rândunele, Ducând gândurile mele Si norocul meu cu ele.
Si ma lasa pustiit, Vestejit si amortit Si cu doru-mi singurel, De ma-ngân numai cu el! "
Cu dedicatie pentru tine Sorinuca! Hai ca o sa ne ia lumea in serios :D
Reluare
Frumos afara, cald, fetele mai goale, probabil de la dogoare. In fatza la magazinul uneversal, o famelie destinsa de rromi. Mama cu pruncu-ntr-o mana, in pofte ca poate mai avea vreun puradel in burta, desfacea cu cealalta mana o inghetata, un top-gun. Sa mor de pofta si altceva nimic, pentru cateva secunde, pana cand usor si lin, imi ateriza harteala la picioare. Faina, aurie, daca nu stiam ca tocmai se facuse de primavara, as fi banuit ca m-am aruncat din nou ca boul, in specialele mele lumi paralele cu realitatea, unde deprimant si trist se asternea toamna cu ale sale frunze ruginii. Era un gest atat de firesc si rupt din peisaj aruncatul cu harteala de catre prea distinsa doamna, incat primul meu gand a fost " ce anormala sunt!!!!! mi s-a parut ceva nelalocul lui, ce draq m-a apucat?! " Dar la urma urmelor, nu e biodegradabila? da, madama!!!!!
Castelele de nisip ...... le privesti cum se scutura, rand pe rand ..... si totusi, o senzatie noua se asterne pe puntea rupta - te uiti detasat. Le-a maturat marea cea mare?! Si ce daca!!!! Te duci la marea cea mica si faci altele, poate n-o sa mai usture atat cand te vei rani in scoica! Si cand marea cea mica va deveni mare si va matura tot in calea ei, poate te vei transforma in peste ..... si nu te va mai ustura deloc!!!!! Si-o sa stai cu okii bulbucati la o rama atarnanda intr-un ac pe care nu-l vezi, iar de pe creasta unui val ti se va intinde inaintea ochilor imensitatea plata de nisip ...... fara niciun castel! Ha - Ha!!!! Hic!!!!!
Oare ce mi-o fi dat mie D-zeu deosebit? Adica mi-o fi dat ceva? Nu-mi aduc aminte, dar sigur cand am ajuns io in fatza s-o termenat ...... ori o luat pauza di masa!
Copilarie si inocenta. Carliontzii vechi si ingalbeniti de vreme, dintr-un timp de galoshi si zapada pana peste capshorul fetizei de-o schioapa. Ar vrea sa poata spune ca a avut o copilarie fericita ..... hahaha, precum un nas acuma scos dintre florile de corcodush, poleit cu aurul polenului! Si totusi, tare bine ar fi sa mai stea agatzata de gatul tatii si-n schinarea lui sa intinda manutzele in sperantza ca ajunge pana la cer ......
Imbracata in fustita si cu cizmulitze inalte pana peste genunchi, cobora din metrou ca o floare. Urca numai cateva trepte catre iesire, cand ramase blocata cu un picior in aer si inecata c-o buca' de saratzea. Simtise ditamai palma unde credeti? Pe umar?! Un cunoscut de aceeasi varsta, proaspat divortat, ochi albastri, par grizonat si cont in banca? Neeeeah!!!! O simtise pe poponetz!!!! Chiar pi dansul, mai sa-i ramana buca' de saratzea-n gat, sa-i iasa okii din cap de'necaciuni!!! Si'nghesuita putin, deja se inrosise toata, nu atat de rusine, cat de nervi. Se intoarce. Cand, sa vezi nhinunatie mare! Un om de pamant, din topor, un om al muncii cu viitor, roshu in obrajor - nu ala pe care pusese laba - un tzaran jegos, nu ca ar fi vreo problema cu ei, sunt chiar jos palaria, dar respectivul, insotit de alti doi de tzeapa lui cu care-si dadea coate, era departe de a putea fi numit om, bashca sa-i mai spui domn! Inainte sa se dezmeticeasca si sa-i zica fo doua, dar smulgandu-se cu violentza din inghesuiala "domnului" , acesta iutzeste pasul, iar fata ramane interzisa pentru cateva secunde cu ochii in ochii altui barbat ramas perplex. Se uita nervos dupa tzaran si nu-i venea sa creada! O clipa fata-i zari licarind in ochi, intentia clara sa-l ia la bataie dupa cat de incruntat urmarise scena. Un altul ar fi ras, poate chiar si ea daca ar fi fost o spectatoare. Dar nici pe departe nu fusese scena amuzanta. I-a multzumit zambind si s-a intors. Nu avea rost.
"Catch and release" un film excelent cu melodii pe masura, dintre care una ......
Trece pe langa gardul de fier, de dupa care un copacel isi lasa sa lunece crengile subtiri la inceput de drum verde, in drumul gri. Se inalta un pic sa ajunga la ele si se infioara la atingere. Ii multumeste pentru mangaiere, da sa plece dar se mai intoarce o data, ca o maimutzica ce simte nevoia de mai mult scarpinici. Lumea se uita, dar ce conteaza cand este dragoste adevarata?! In noapte, langa un perete drept si gol de bloc, ridica privirea. Trapezul alungit pana la stele pare sa se prabuseasca peste ea. Cu capul pe spate si picioarele tremurande continua sa se uite. Ameteste si ochii-i se rostogolesc spre spate, unde raman pironiti pe jumatatea perfecta de luna ce ii da binetze. Haha! Ce de vorbe!
A deschis ochii ..... si televizorul. Cand s-a uitat din nou, nu mai era acolo, era in dreapta, era in spate, era in stanga. Ajuns din nou in fatza, nu mai era singur, avea o coada minunata, batuta-n nestemate de la lume adunate. "Scobitori, cine are scobitori? Si-o galeata?! Pentru o fata?!!!!! "
