Cadana

Vorbea la telefon. Nici n-a simtit la inceput. I-a spus vocea de la celalalt capat al telefonului. In primele secunde a fost ca o fiara salbatica incoltita. Ochii-i fugeau in toate directiile, o transpiratie rece o inundase intr-o clipita, iar saraca inimioara, cat ii mai ramasese, statea (ce paradox!) sa-i sara din piept, batand nebuneste, complet alandala. O durea, o duerere violenta in vena vietii. Inca lungita in pat cu telefonul la ureche, privea leganarea care-o ametea si-n acelasi timp o ingrozea, o omora.
Vocea de la celalalt capat al telefonului era egala, complet indiferenta. Nu incerca s-o linisteasca, pur si simplu era obosita de viata, pur si simplu era satula de toate rahaturile, pur si simplu era nepasatoare.
Si-n timp ce privea stativul de flori intepenit intre tavan si podea, unduindu-se ca o cadana in fatza ochilor ei, incepu sa se linisteasca. Se uita detasandu-se putin cate putin, se uita indiferent.
Un cutremur ce n-a mai lasat nicio urma, doar vag, in ceata, o cadana ca un firicel de fum .....