Bunicutza tragea prichindutza de cel mult patru anishori dupa ea. Ca toti copchiii, parea atarnata de bratzul ei, numai ca era ca o frunza de leandru de subtire, alba la fatza cu cearcane sub ochi si foarte serioasa. Vorbeau lucruri importante.
Bunicutza - " Mergem acum acasa si facem o salata sa papi, asa cum a zis mami! "
Prichindutza cu fatza lunga de cat de serioasa era, dar si ca era lunga de la mama natura, parca stransa-n usa ..... - " Offff domnule, m-a omolat cu salata asta "
Vocea ei subtire de copil rostind cestiuni atat de importante, mi-a labartat ranjetul pe fatza instant. Nu ma asteptam, m-a luat prin surprindere, la fel ca pe o alta muiere, care se uita la mine la fel de siderata, cu acelasi ranjet tamp pe fatza.
Parca eram doua emoticoane cu dinti albastri, adulte, puse la respect de-un (dr)acushor, de 2 mm inaltime! Culmea, ca ma simteam eu mica!!!!!
Si-mi venea sa salut cu mana la tampla " Sa traiti, am inteles! "
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu