Mă gândeam aşa mergând pe stradă cu animalul lângă mine(nu, nu un bărbat! :D), cum ieşim noi ca floricelele !!!!!!! :)) să ne plimbăm căţeii.
Aşa privind în ansamblu, de undeva de sus, s-ar vedea o mulţime de oameni cu animale, câte doi, câte trei ..... Noi plimbându-i pe ei sau ei pe noi?
Și dintr-o dată mi s-a părut așa ridicol! Ne-am pus singuri niște bariere de-a lungul timpului, care ne-au direcționat la peisajul de astăzi: să ieșim din cutiuțe, însoțiți de animalele de companie, care undeva în mileniile ce au trecut, s-au nimerit să fie câinii.
Tot așa de bine, puteam sa fim noi! Sau să nu existe cutiile de chibrituri. Să fie o cu totul altă lume.
În care oamenii sa fie de cuvânt! Sau câinii ...... sau urșii ..... orice-o fi, numai să nu facă una, apoi să i se scoale ca nu și pac-pac, țac-țac, cu buretele. Până și pe tablă ramân urme, darămite în sufletul unui om!
Cu condiția să fie suflet!
Că om nu e neapărat o condiție, luat ad-literam.
Un alt tărâm. Unul de poveste. De relaxare completă, fără niciun fel de durere. Nici măcar de dinți!
De pe drum. Drumul spre Veliko Tarnovo
18 comentarii:
Teribil peisaj!
Am ajuns și eu într-o situație urâtă cu cățelul: insuficiență renală.
12 ore/zi perfuzii...
Wow! superba imaginea!
Dane, îmi pare extrem de rău! Nu am cuvinte. Nici nu vreau să mă gândesc ce e în sufletul vostru.
Dar cel mai tare ..... offfff, of, sărăcuțul câte are de pătimit
Lavinia, multumesc, tocmai faceam niste poze cu tine :)
Frumoasă-i lumea în care ai ajuns. Nu zic doar de cea din imagine, care-i si cea mai evidentă... Vorbesc de cea în care s-au întâlnit, într-un singur loc, muzica, textul si imaginea de aici. Îti doresc să rămâi acolo cât poti si cât doresti.
Ah de-a dreptul sublim!
Hihihi Marcel, mulțumesc! Îmi place că-ți place lumea mea! Și să știi că loc îi destul, pentru tătă lumea.
Și să mai știi că cei care sunt atenți la ce pun eu pe blog, mă refer la tot, cum ai spus mai sus, muzică, text, imagine, au un loc special în inima mea :)
Măi Necro, măi, tu fași miștoc de stâlpii mei?!!!!! Păi sunt stâlpii patriei noastre dragi ..... sau eram deja în balgarica?
De pe drumul spre...
mai exact: înaintea podului peste râul Argeş, pe sensul de mers spre municipiul Giurgiu.
Dar la soare ce i-aţi făcut?
Frumos... Vezi, daca eu v-am zis voua sa fotografiati si eu am lenevit, apar fotografii din astea frumoase prin gradinile vecine. La mine-i liniste deocamdata.
Aaa... sa nu uit! E peisaj pur romanesc la cativa km de preaiubita noastra capitala. :)
Domnul Cătălin n-ați pus întrebarea corect :D, dar o să răspund io corect :P: noi, cele multe, kile :)) am tăiat sorii, că știi că erau doi, cu toporul, adic făcurăm un crop. Acolo-s sorii, care i-am fi lăsat, că se potriveau cu alt tărâm, dar nu prea erau hartistici.
Mulțămim! di trecere :)
Oana, hihihi, mulțumesc!
Văd că famelia Fudulu știe domnule, știe tot, nu ca noi :D
Las c'acu pui și tu.
frumos la bulgari, mie imi place !!!
Ema, de-aia mă duc și vichendul urmator :)), de data asta la Balcic, să mă satur de Bulgarica
vom fi one hundred =)))))))
o viata intreaga cautam alte "locuri" in care sa fim.
Macar cu sufletul.
Dupa-amiaza frumoasa!
Petruta
Mulțumesc Petruța de trecere :)
O zi bună și ție în continuare :)
Aoleuuu, mor dupa Balcic ! Distractie maxima !!! te pupa Ema
Superba fotografia! Ce mor de ciuda ca nu merg si eu la Balcic!!!!
Mulțam Ema! Sper! :)
Mireluș, îmi pare rău că nu mergi, sincer, că aveam cu cine hăndrăli p-acolo. Ata ete! Mai avem timp și altădată :)
Mulțam!
Sigur nu-i de pe Marte???
Mie asa-mi pare.....
Ar fi fost ceva, să fie de pe Marte :)
Mulțam de trecere don Popa!
Trimiteți un comentariu