Surzi și orbi

Iese de la metrou. E obosită și are ocupate ambele mâini cu sacoșe. Rămăsese mai în urmă de gloată să cumpere niște portocale. Portocale mari, frumoase, dulci și zemoase, la numai :D 7 lei kilul.
Știa că sunt, pentru că mai luase, iar acum coborâse special în hrubă, pentru nectarul cela special.
Fusese o zi bună și era mulțumită, dar ochii-i jucau feste.
Se hotărâse, deși avea greutate, să urce pe scări, cum face de obicei în ultima vreme. Ochii obosiți o înțepau, iar lumina becurilor de la ieșirea din metrou o amețeau un pic și o orbeau în același timp.
Patru siluete zgomotoase coborau alergând pe scări. Cu pungile decolorate în mână, umplute cu oricare dintre gaz de brichetă, prenadez, acetonă sau bronz, se împingeau unii pe alții, două fete și doi băieți.
Substanța fericirii pusese stăpânire pe ei, cine știe de cât amar de vreme. Fericirea și nepăsarea, mână-n mână cu răutatea! Mâncaseră banane și-acum aveau în cealaltă mână liberă, cojile.
A presimțit o fracțiune de secundă că ceva n-o să meargă bine. S-a înghesuit cât a putut în perete, dar cum era ca un liliac la lumina zilei, n-a văzut nimic. Decât a simțit. A simțit o ură neînchipuită direct în plină figură. Una dintre fetele aurolace, care era mai sus pe trepte, ținând coaja de banană dintr-un capăt, cu toată forța, ca și când ar fi biciut un cal, i-a șfichiuit fața.
Timpul a împietrit. Simțea cum îi arde pielea și i se scurg resturile de banane zdrobite în bărbie. S-a dezmeticit repede și s-a întors uitându-se în jos după cei patru care fugeau, printre zoaie. O ploaie de cuvinte de bine i-a țâșnit printre dinți, în timp ce gândul se întreba tâmp de ce? De ce atâta răutate? De ce ei? Nu era prima dată! Mai luase o palmă peste ochi, tot așa dată cu forța unui baros, cu ceva ani în urmă. Și tot gratuit, de la o necunoscută plecată cu pluta!
A ieșit la aer și a scos un șervețel. S-a șters, de mai multe ori cu scârbă, apoi a ridicat ochii spre cer și a spus încetișor uitându-se câș ”Dacă vrei să mă pedepsești, găsește și tu ceva mai puțin dureros, și umilitor. Că tot mi le dai des, sunt învățată, dar chiar era nevoie de așa ceva? - Lături mi se servesc la nas, sistematic, de foarte mulți ani - Auzi?!!!!!! Sau ai auzit numai ce am spus mai înainte în oraș, că nu cred în tine?”