Dulcele

”poţi să simţi piele transpirată de încordare, pe care mâinile îţi alunecă
poţi să auzi răsuflări tăiate
poţi să vezi ochi flămânzi, care devorează ce privesc
poţi să guşti, dulceaţa buzelor, pe care se prelinge un fir de transpiraţie, aşa încât dulcele
se amestecă împreună cu săratul
şi are gust a om
nimic nu e mai uman ca doi oameni ce se contopesc
şi după toate acestea poţi să vibrezi
împreună cu tot aerul din jur
şi vibraţia să te cuprindă într-un vârtej, un vârtej al simţurilor, în care te pierzi
orice gând raţional încetează
doar simţi
simţi, guşti, auzi, atingi şi te înfiori
şi adulmeci
tragi în plămâni miros de carne umană, de carne ce mişcă, se încordează
emană către tine chemări
miros ce te absoarbe într-un delir
miros ce îţi penetrează porii
pori din care iese apă
apă limpede, de culoarea dorinţei din tine
apă ce se prelinge de pe tâmple până pe barbie şi se adună într-o picatură preţioasă
care încremeneşte timpul până când pică.... pe buzele mele înfierbântate
unde se evaporă într-o clipită, umplând camera de un parfum dulceag
parfumul dorinţei tale
şi buzele uscate şi crăpate de focul lăuntric, se desfac sub dogoarea răsuflării tale
şi crapă, şi dor
şi tu îţi deschizi gura
şi laşi apa să se prelingă pe ele
apă tămăduitoare
apa ta
apă ce le vindecă, se încheaga pe ele, le cuprinde şi nu le mai dă drumul”