De mult aveam în gând, că cel mai bun timp de plecat la mare este ori mai, ori septembrie. Acum mi s-a adeverit gândul bun: nu e nimic mai plăcut decât să te plimbi pe un mal de mare, tihnit, cu valuri molcome și soare care te mângâie ușor, exact ca un amant plin de dor ostoit. Este atat de puternic sentimentul de moale, de pui pufos moțăind la soare, de prea-plin sufletesc, încât parcă doare ...... atâta fericire! :) Atâta calm, atâta armonie!
O viață de melc în co-chilie, în timp ce furnicuțe muncitoare-ți produc prânzul de pește proaspăt prăjit, crocant sau suculent, cu mămăliguță, usturoi verde pisat in mojar de pământ, și lămâie.
Dacă aș avea libertatea să-mi aleg unde să trăiesc, fără ezitare aș alege un mal de mare asemănător celui bulgăresc.
A și plouat torențial, ce altceva mai mi-aș fi dorit? Decât la răceala și febra pe care le aveam, încă o murare până la măduva oaselor din cap până-n picioare, asortate toate cu geam deschis și cele 14 grade din autocar, la locurile din față, că na, trebuia dezaburit parbrizul! Pilula rules!
Altfel, ploaia la Kaliacria, face toți banii ..... și peisajele .....
Ăsta-i unul cu un fund. Fund :) de autocar 1 fotografi, plin ochi, văzut prin parbriz dezaburit autocar 2 fotografi, plin ochi, înecat de torențeii de apă de ploaie :D
2 comentarii:
Dacă mai văd multe fotografii frumoase, mai citesc multe cuvinte despre iesirea asta si mai aud multe muzici pe aici, o să-ncep să zic că-mi pare rău că nu am putut să fiu si eu acolo, că atunci mi-am găsit si eu să botez un prunc! :)
Hihihi, scot limba :D, ce să-ți fac? Sîc! :))
Și tu te-ai distrat, lasă :)
Mulțam de trecere și cuvinte! :)
Trimiteți un comentariu