sâmbătă, octombrie 09, 2010

de ce de ce de ce de ce de ce de ce etc? iote-așa, dă aia



Am observat că de câte ori mă simt bine și vreau să nu mă mai simt, mă uit simplu, la televizor la știri. Îmi dau seama că am început în stilul meu, de caterincă. Problema e că nu e, caterincă. Problema e că, e uriașă problema. Până mai ieri îmi clănțăneau dinții-n gură în casă de frig. Mă gândeam cum vom plăti decența în iarna asta și ”nu știu de ce” dar îmi aducea perfect de bine aminte de o perioadă foarte detestată de lumea bună de astăzi, perioada așa zis ”ceaușistă” Oare să fie diferențe notabile între atunci și acum?! Poate în ce privește copiluțul de 17 ani, frumușel foc, pe care acum îl mănâncă viermii? Pentru că un nenorocit de 19 l-a înjunghiat fix în inimă de două ori?! Și care mai apoi a catalogat, de fapt a făcut socoteala că va sta numai 10 ani după gratii că a omorât un prost?! Sau poate în ce privește bătrînii amărâți ai străzii care mor de frig sub ochii noștri?! Sub ochii noștri orbi și pașii care trec grăbiți, cu capul întors pe lângă. O societate pe care mulți o adoră! Dar oare ce este de adorat la o lume care te îndobitocește? Care din cauza lipsurilor te face să fii absent la durerea altora, scoate ce-i mai violent din tine. Probabil că și eu aș fi făcut același lucru, nu judec pe alții. Îmi dau seama căăăăăă, offff, de fapt nu există nicio diferență între noi și animale, trăiesc cei puternici, care împart și fac legile ca în orice haită. Marea majoritate a oamenilor, nu are bani. Se zbate la limita existenței. Nu mai pomenesc de decență.

Tot timpul am ceva de comentat cu privire la maică-mea, pentru că nu o am la inimă din motive întemeiate, pe care ea mi le dă singură. Dar astăzi mi-a fost milă de ea! De fapt mi-e tot timpul, dar din cauza egoismului cu care se poartă față de mine, uit că țin la ea, la urma urmelor e mama! Și nu că trebuie să-mi pese, așa simt, independent de orice. Deci cum spuneam, astăzi mi s-a făcut milă de ea și prin ea de toți bătrânii. Am văzut-o mulțumită, tihnită, fericită. Și era, cum să spun, strălucea, vorbea afectuos cu mine, mă chema și la o ciorbă de pește! Și nu știam de ce! Culmea, era cald în casă! Și mi-am dat seama că făcuse ceva să avem căldură, fără să implice costuri suplimentare. Și dUUUUamneeee cât era de mulțumită!!! Mă uitam la ea și mă gândeam la toți ceilalți. Cât de puțin le trebuie! Și cât sunt de împinși către marginea societății, către disperare, către cerșetorie. O vecină de pe scară am observat-o stând în fața intrării de la Billa, de lângă noi. E îmbrăcată decent, cu niște ochelari cu dioptrii mari care-i face ochii ca ai lui Betty Boop(cu dedicație lui Kaos) și în baston. Am crezut că așteaptă pe cineva. Dar apoi am văzut-o regulat. Și mi-am dat seama că așteaptă, oamenii să-i dea bani. Nu cerșește, doar așteaptă. M-am gândit că o dată chiar aștepta pe cineva, iar oamenii i-or fi întins ceva mărunțiș și i-a venit ideea, sau chiar și-a dat seama că poate face ceva bani așa! Este inadmisibil să se ajungă la așa bătaie de joc de proprii noștri semeni! În curând, dacă mai am ață pe mosor, mă văd și eu în față la Billa, călare pe-un cal alb
cu rechargeble batteries , în ton cu părul, de jos, cu ochi de cățeluș amărât și bătut de soartă. E musai să mă gândesc la viitor. Și să-mi compun calul, alb de bătaie.

O societate de râs! Nu mă pot opri din a mă tot minuna! Din a-mi pune întrebări! De ce papu?!
De ce doctorii au fugit cu toții de la noi la un salariu de 14 000 de euro pe lună?!!!!!! Și au rămas copiii de la Marie Currie ai nimănui?
Oare se consideră că suntem prea mulți și trebuie să fim exterminați? De la mic la mare?

De ce naiba se fac atâtea lucruri rele gratuit? Pentru putere?! Și bani?
Sunt chiar atât de importante? Mai importante decât milioane de vieți?
Mai există în condițiile acestea umanitatea din noi?
Sau sunt doar cuvinte?
Dacă mă duc înapoi și scormonesc în istoria omenirii, întotdeauna a fost la fel - o bătaie de joc a celor cu puterea, de restul. O bătaie de joc, a celor ce te joacă pe degete.
O desconsiderare totală.
Unde o minte inteligentă nu are ce căuta.

031

7 comentarii:

catalin fudulu spunea...

14.000 EUR?
Ştii care e ultima informaţie?
Pleacă afară după ce îşi termină rezidenţiatul chiar şi pe 1.200 de EUR.
Vom ajunge să mergem la spitalele din vecini: bulgari, turci, sârbi, unguri...

ogarafgan spunea...

14 000 de euro pentru un chirurg renumit cu 30 de ani de experiență în spinare.
1200 de euro? Păi e super!
Ne ducem la bulgari? Pân-acolo, deși-i ici, ne dăm duhul.
Și asta e.

Doina Russu spunea...

Doare al naibii de rau ce ai zis aici....doare rau ce se intampla...
se pare ca degeaba avem solutii daca nu avem si "puterea".

ogarafgan spunea...

Ehehei Doinițo, nimeni nu spune să nu bagi mâna pân la cot în coșul cu bunătăți, dar mai lasă ceva și la proști, că lipsurile, c-acu nu-i numai foame, te reduc la ceea ce ești luat de, la animal.
Sărna de trecere :)

sorinadavid spunea...

cel mai tare te dezumanizeaza foamea...
eu zic ca fiecare mananca doar cu o gura si ca totul aici pe pamant se plateste...
astept ziua scadenta...si zau daca-mi va fi mila de careva...

Anonim spunea...

eu nu cred ca foamea dezumanizeaza, asta e doar o scuza, ci lacomia si lipsa valorilor.

ps. scrii ok, insa nu stiu ce dumnezeu ai cu virgulele alea de le plantezi pe unde-ti casuna!

ogarafgan spunea...

Ina, devenim animale oricând, când ne cășună pe cineva, când iubim numai cu dus, când, când, oricând.
Ar trebui să ne controlăm, dar când, din nou când, suntem impinși dincolo de limită, se dărâmă digul rațiunii și gata.

Ano, mulțam de ok, dar virgulele, dacă faci pauzele cu glas :D tare, vei vedea că au noimă :)

Mulțam de trecere!