Cum sa nu faci fotografii sau prostia omeneasca...

So Marlen' ce sa faca draga de ea?sa mai iasa si ea la pozat....si nu oricum,adec' nu domne Bucuresti...Siab-vacs...Tib-co-nema...Cross nu mai stiu cum-nuuuuu....nici Ceahlau,unde toata saptamana am zis ca merg...am zis: ma, daca ne strangeam mai multi,de prin Iasi,de prin Galati,de prin Bacau,nu conta ca nu cunosc pe nimeni,doar un bun prieten(zic eu) tocmai imi zise ca fara gasca n-are farmec;apoi am stat un pic si m-am gandit(iesea fum intre timp)...io cu alti 2 barbati completely strangers?nu suna bine...parca mai bine tineam banii pt cand se va strange gasca toata,cea de baza...Stai ca tre' sa injur...de ce domne numai daca vine Fred sariti cu totii si va bateti pe locuri,noi astialalti ce avem?sau mai bine zis ce n-avem?
De data asta nu sunt suparata,sunt nervoasa...pi minii bre,pi minii...draqu' m-a pus...nu aveam stare sa stau in imputitul Paris mic si un preten propune sa iesim duminica dar in locuri arhicunoscute,lume multa,bla,bla,bla...
Marlen' inteleapta zice pas...noooo,io destept la mine,dus singur,loc nu prea cunoscut facut poze trasnet,lasat net ....FARA TRAFIC!!!!!!
Deci zis si facut...prima chestie draguta-nedormit toata noaptea ca sa putut scula 5 in da monin din pat,ajuns 6,30 AUTOBUZ...neneeeee,autobuz!!!!....vajaia vantul prin toate incheieturile,scaune lipite de cele din fatza,picioare amortite de la cot,sau de la amigdale(ranjesc albastru aici)...motait intr-una dar fara hope de odihneala putina.
Ajunge Marlen' dupa 4 ore la locatie,timp in care vazut super locuri de pozat...din autobuz in fuga(aici sunt mov)...dat jos,alergat sa caut loc de pipi...cu greu gasit.
Am uitat,un noroc:alt AUTOBUZ catre urmatoarea locatie chiar atunci pleca...hmmm?mirosuri care mai de care....si eu nu sunt sclifosita,dar deh,era targ,oamenii cumparasera si ei,un purcelus,2,3,4,carati in spinare pe caldura,introdusi in masina cu tot cu stapani,mustind la unison.Am vrut sa scot aparatul,dar deja se uitau dubios la mine,ca nu faceam parte din peisaj si din unison,asa ca m-am lasat pagubasa.
Am ajuns in Siriu,undeva in zare,cea mare zare,sus,sus de tot se observa barajul lacului de acumulare.Marlen' viteaza pune piciorul la spinare,scoate aparatul,si merge...si merge...si merge...pe sosea ca nu se putea altfel,fiind terasamentul barajului...culmea ca pe marginea cealalta erau scari mititele de la baza pana sus,un lung sir de treptute,numa' bune de pozat,dar de, erau pe malu' rau(aici stramb de oki).Pe malu' bun,nimic de pozat,vesnicele capitze,calutzi care pasc in tihna,vacute ca si subsemnata si o multime de autoturisme cu tzarani vajnici,care-si demonstrau fortza in ritmul sunetului de claxon...alarmant de lung,neantrerupt...rupand totusi tacerea pitorescului terasament uscat in tonuri pamantii,dar stralucind in soarele puternic al amiezii.Ceasul arata ora 12,la 2,30 era ultima masina din Nehoiu catre Bucuresti,si eu eram pe drumul catre infinit,ascunzand cat puteam aparatul.Imi si imaginam unul din cei vajnici,oprind masina plina de saci cu cartofi,punand o mana pe Pentax si un degetdin contra pe mine,urcandu-se apoi in masina,disparand in tromba,lasand in urma praf si inima ranita.Si a inceput sa-mi bata mai repede,ee cine?inimioara...nu ma gandeam ca puteam fi violata(ma uit pe sub gene),ci la aparat.
Am uitat sa spun ca soseaua serpuia cat se putea de serpuiAta,intre neputand-o lua direct ca erau plase sa tina terenul...ah,si AUTOBUZUL a luat-o la un moment dat prin rau,din cauza de i-pod luat de ape.
Cugetand prima data pe ziua de ieri,mi-am pus o intrebare:un'te duci tu Marleno?Am eu curaj,dar nici chiar asa.Citisem ca erau cabane prin zona,unde puteam dormi peste noapte,iar dimineata cred ca reuseam ceva...dar singuratatea si-a spus cuvantul...mi s-a facut lehamite...si mi-am bagat picioarele,luandu-le la spinare pe drum back.
Si daca tot nu facut nimic,lasa ca merg intins pe jos intre Siriu si Nehoiu,si oi gasi eu ceva bun de pozat...e imposibil.Merg,merg,nimic...merg,nimic,uitat la ceas- 1,45,facut infarct,numai in Nehoiu n-aveam chef de inoptat,iar de mers cu ia-ma nene,cam teama...plus lehamitea MAAAARE.Opresc la o taranca tanara ce culegea nuci,o rog sa-mi dea un kil si 10 oo proaspete...mi le da cu 50 de mii,eu intinzandu-i 80,ea nevrand.Ha!!!!!!Ha....ce lume domnule,ce lume!!!!!
Apoi veti fi vazut o Marlen disperata facand cu mana la toate masinile ce treceau,cu speranta ajungerii la timp la AUTOBUZ.Culmea ca a oprit una ultimul racnet cu geamuri fumurii...Marlen buluc la ea fara sa gandeasca...inauntru mirosuri super,muzica super,aier conditionaTED!!!!domn super elegant,imbracat la costum,cu coada ochiului vazut ca nu era greu,ca avea o culoare mai nedefinita,batand catre negru-roscat,binecunoscuta culoare de la romma...ups,derulat film alb-negru Marlen devenita artista...de filme pt adulti prin Italia,Elvetia....ceee?nu radeti,am vazut ca si cele mai coapte sunt utile(ranjet albastru).
Binenteles intrebarile de rutina!!! din politete(ranjet albastru):sunteti casatorita?DDAAAA...copii?Mnu...lucrez unde?inghitit greu eu?....cum ?geolog foraje de apa
Bucuresti(?),sotul la fel?....Deci m-am dat doamna,inginera si casatorita....hmmmm?inginera da,restul D-zeu cu mila.Cred ca l-am impresionat tare ca m-a dus fulger si fara sa-mi ia vreun
ban.
Ajuns la acelasi AUTOBUZ,de data aceasta lupte greco-romane pe cm patrat de spatiu fiind singurul,desi altadata erau 2.
Vroiam sa zic gata,dar nu,n-am terminat...m-am urcat in masina fara sa ma duc la wc dupa ce bausem o juma' de pepsi si mancasem un strugure de un kil,fara exagerare.Eu aveam loc,dar restul erau curat sanVISH...si cu timpul presiunea pe scaun crestea exponential.Asa ca la un moment dat am urlat din spate,desi n-am fost auzita din prima de sofer,nici din a 2-a,nici din a 3-a,sa opreasca...si uite asa un autobuz full de lume o astepta pe Mari sa vina de la pipi.
Poze ioc,cred ca fo 10 de toate,dar voi pune una,de cum sa nu faceti poze....mai tarziu.
CAPITOLUL DOI------relaxarea
Ma uit si vad doi ochi frumosi si plini de intelesuri,sau de neantelesuri ascunse...ma sfredelesc cand ma uit mai atent...sunt albastri,dar nu albastrul clar,ci cel gri,cald,catifelat un pic aducand cu ochii de caprior neamblanzit,salbatic.Cum ii spune la partea de unde incep genele de jos? are o tenta usor rosie maronie ce se continua un pic mai jos,aratand oboseala ochiului utilizat prea mult la calculator...dar care-i da un farmec aparte...apoi cearcanele,care in mod normal n-ar trebui sa existe la un om de varsta lui.Pana si astea fac un tot care imi place la nebunie,e ca si cand Creatorul s-a straduit in photoshop sau in lut sa imbine cat mai frumos niste trasaturi,sa rezulte o compozitie exceptionala inainte de a sufla viata peste ele.Sunt ochi de om muncit de ganduri...ce fel de ganduri?ochi,sa nu radeti,asa cum am mai vazut la
Einstein,Mozart,Eminescu..uitati-va la ei,o sa-mi dati dreptate.Oricum ochii astia imi incalzesc sufletul de cate ori ma uit la ei.Deasupra adasta sprancenele groase,mai rare,care se impreuna putin la baza,venind din semicercuri perfecte ce-mi aduc in minte,nu stiu de ce curcubeele.
Nasul drept cu nari frumos sculptate,aristocratice se sprijina pe niste tulee de mustata copilareasca,gata oricand sa se labarteasca intr-un ranjet a la dansul.
Buzele sunt groase,senzuale,desi nu o data au in colturi resturi de papa sau saliva nelinsa.Oare cum saruta?Un sarut pasional,lung,sa simti ca te sfarsesti,ca dispari,ca toata lumea s-a redus la locul atingerii,ca nimic altceva nu mai exista...
As saruta cearcanele alea,milimetru cu milimetru...ascult romanticul si-mi permit sa visez iara,au bagat o melodie chiar acum....,i-as musca usor cu dintii marginile urechilor,si as gusta ...of vise...vise....ma uit la mine si apoi la el...ma uit la mine si apoi la ele...si-mi zic :fata draga e timpul sa te trezesti...chiar daca e 2 noaptea si n-am dormit de alaltaieri,picioarele mi-s ca doua blocuri de travertin,dau sa ma ridic din pat,dar nu ma asculta...totusi wake up.
Tomorrow it's another day.
Later edit....persoanele despre care se vorbeste in povestioara sunt pur fictive...orice asemanare cu realitatea....este de la EI,nu mai dati cu pietre(ranjet albastru)...altfel cum sa fac audienta?Si daca tot treceti pe aici si cititi,ce-ar fi sa si spuneti 2 cuvinte...nu neaparat de bine(aici scot limba)

Sictir...da' ce sictir

Sa mai spun ca sunt suparata?sau v-ati obisnuit deja cu starea mea de fapt?Nu ca sunt suparata...m-am umflat de plans de ciuda,de nervi...faceam maruntele prin camera de colo, colo,injuram,si-mi spuneam ca gata s-a terminat cu prostia din capul meu...s-a terminat cu a lua lucrurile asa cum cred eu,si cum am eu gresita impresie ca ar fi toata lumea.Eu imi imaginam,exact ca omul prost,ca daca eu ma zbat pt unii,si acei unii ar trebui sa faca la fel...puah,nici ca se putea mai prost gandit...inca nu m-am obisnuit cu gandul,ca in ziua de azi,de fapt si altadata,a fi prieten cu cineva nu inseamna neaparat ca si cinevaul e prieten cu tine...in ziua de azi,totul e cu dus...adica dus de la tine,ca intors iti da dracu'.Oare de ce fac numai alegeri gresite?M-am saturat sa ma lamentez,sa ma plang,m-am cam saturat de viata,m-am cam saturat de oameni...sa nu fie nimanui cu suparare, dar oamenii nu-ti aduc decat suferinta,iar daca la o anume vreme iti arunca cu prastia putina bucurie,au grija mai tarziu sa-ti iasa insutit pe nas.
Am asa o revolta in mine,parca sunt o mie de razboaie,m-as bate cu lumea intreaga,n-am sa inteleg niciodata de ce draku' am iesit eu asa?credula,buna la suflet ca painea calda...de mine oricine poate rade,sau sa-si bata joc,....am zis de un milion de ori ca gata,s-a terminat,voi fi si eu dura si lipsita de suflet,dar de fiecare data n-am putut,parca ceva ma opreste sa scot cuvintele care le merita anumite persoane.
Spunea Keerdegarden,sau cam asa ceva,dracu' sa-l ia,"durerea il trezeste la realitate pe visator"...bine spunea...sa dea D-zeu...AMIN

Continuare la de kkat

Si mai de kkat

De kkat

Ma simt de kkat si sunt foarte trista,nu am sa spun de ce,am sa povestesc o povestioara...
Acum 2 nopti am iesit cu ai mei catei...ploua marunt,era racoare si mirosea extrem de frumos afara...o adevarata placere sa te plimbi,in liniste cu gandurile tale.La una din dughene,dormea un caine in fata usii,arata chiar frumos,ziceai ca-i lup,ca sa nu zic ciobanesc german.Trec de el la urmatoarea dugheana sa cumpar ceva de rontait.In spatele meu se ridica fetita ca era de-a mea si vine dupa mine....atunci am vazut-o saraca, tremura din toate incheieturile in niste spasme de ziceai ca e pe break dance,dar avea puterea sa dea din coada.Cei doi de la dugheana, care erau afara,i-au dat cu piciorul de parca avea ciuma...si in clipa aia m-am vazut pe mine in locul ei...dumnezeule!!!!,n-am sa inteleg niciodata rationamentul asta...vezi un suflet amarat,chinuit,si atunci ce zici tu?ia sa-i mai dau una,ca de-abia e obisnuit asa.
Oare de ce omul are atata rautate stransa in el?Oare de ce nu e impresionat de durerea sau suferinta altui suflet,decat cel de om?Oare un catel cu ce e mai prejos,ca fiinta existenta pe acest pamant,decat un om?...amandoi respiram,mancam,traim in acelasi univers...si sa nu-mi veniti cu texte,ca vezi noi gandim...
Cand eram mica...ofcos ca in pleistocen,nu faceam nimic altceva in afara de a sta in spatele blocului,cu toti cateii si pisoii care-i gaseam pe acolo...si ca sa radeti mai tare,ma bateam cu ei parte-n parte pe bucatile de cornuri uscate aruncate de vecini...deci le mancam,nu ma incurcam...si mai mancam ceva..lingeam toti peretii blocului,mai ales cei de la lift ca aveau gust mai bun-deschideam gura larg,scoteam limba cat de mult puteam,si-o lipeam cat era de lunga de la varf pana-n gat de perete...si sa vezi ce aderenta prindea in momentul in care se lipea varul de saliva...deh grea viata mea de fetita...apoi cand se lasa seara cum naiba sa-mi las confratii de suferinta de izbeliste?...ii bagam prin san,in pantaloni,in punga,ii duceam in casa,unde fiind cald si bine saracii adormeau pe unde-i plasam,in sifonier,sub fotolii,cu mine in pat.Si numai ce pe la 11,12 noaptea incepeau schelalaituri si miorlaituri din toate colturile casei,sculandu-i pe ai mei din somn,buimaci,speriati,nepricepand unde se aflau...ca parca nu semana cu dulcea,dulce casa unde stiau ca adormisera.
Si uite asa,am adus o frantura din copilaria mea aici,si mi-am dat seama ca de fapt eu sunt cronic nefericita.Am fost singura la parinti,nu stau sa-i judec,bunici nu am avut,nu am simtit niciodata dragoste...cum sa spun?tata,un om foarte bun,ma iubea,dar nu putea sa-mi arate,nu m-a luat niciodata pe genunchi,sa ma stranga in brate,sa ma sarute pe obraz sau pe frunte...maica-mea=frigider sau ea?mai bine frigiderul,e macar util cand da tropicul in noi...bunici?sa-mi faca prajiturele,sa ma scoata in parc la plimbare?nema...frati?nema...prieteni?da,cand eram mica,nu prea mai tin bine minte maica.
Eh,n-am chef acum,ma misc in reluare,iar a inghetat lumea pt mine...eu am conceptii diferite,si nu ca fac parte din alta EPOCA,dar sunt....mi-e greu...nu vreau....mai bine tac.

Stare

Cateodata am asa o stare de nestare,de neliniste,de agitatie,de nerabdare...parca astept ceva...sa se intample ceva...si tot astept,starea de incordare devine apoteotica,incepe sa ma doara capul,sa ma usture ochii,inchid calc.,il deschid,mai scriu o poanta ,mai dau o fuga pana la Mega Image sa ma-ndop cu dulce,seminte si suc,rasfoiesc Fotografia digitala(ii spusai vegetala,noroc ca m-am oprit la timp),mai trag un ochi peste Photomagazin...si la sfarsit iese un mare,big mare O-zero,in my mind .
Capul meu are sute de tone,daca-l scutur putin parca sunt ostirile lui Mihai Viteazu tropaind catre ale lui Baiazid.Poanta nasoala e ca tropaie la mine-n cap...imi ridic parul,mi-l dau pe spate,ma trag de el,mi-l ciufulesc....afara ploua,geamul e deschis la maxim si intra aerul pur,oxigenat,plin de miresme proaspete ale noptii bucurestene...dar dajaba durerea persista....culmea e ca nu am nici cea mai vaga idee de ce astept,sau ce.
Continuarea mai tarziu
Nu stiati?,va spun eu acum...pisica mea persana nu serveste decat apa proaspata,cu o maslina s-o juma' de felie de lamaie...verde...daca nu e in castronelul ei,adEca proaspata,isi baga nasul in canalul de la baie daca este descoperit,in wc daca reuseste,si nu in ultimul rand in cele doua bidoane de 5 litri in care tin apa pt flori.
Deh,matza aristocratica,se respecta...oare cu cine o semana?ca aici m-a pierdut.
Miorlaie,da' un miorlait d'ala sugrumat,ragusit de nici nu-ti dai seama de unde vine sunetul,vine catre mine si-si baga coada-n taste,exact cand creatia mea e la apogeu....acum imi fac freza pe stanga(vorba lu' Fred de casa noua).Se baga-n seama s-o mangai,intind mana,se duce mai incolo,mai ma-ntind un pic,se duce si mai incolo...si uite asa ajung de pic in nas in taste ca sa-i fac ei damblaua.
Ati vazut vreodata cum se spala o matza pe oki cu degete de stapan?Eh,daca luati bilete,va ofer un spectacol gratuit.Ma linge pe unul din degete bine...de tot...sa zicem pe aratator,si apoi isi infige okeanul in el frecandu-se cu frenezie...tot spilu' e sa tin degetul Rigid, dupa ce-l consuma ,trece la urmatorul,s-asa mai departe...si uite asa aberez la 2 noaptea,cand se aude afara cantand o cucuvea...da' ce frumos ii zice...
Ah ce-as vrea sa ma las pe spate,sa inchid ochii,si sa simt sarutari calde si mangaieri pe tot corpul,sa simt picaturi de ploaie cum cad pe sani si se preling in laturi sau catre curbura ce incepe de la stomac si se continua pana la?....pana la?...daca nu stiti,sunati un prieten.
Gata cu aberatiile,va trebui sa trantesc poza,sa vaz de unde-o scot....pauza de poza

Ameteala

Ascult o melodie,i'm gonna be,si-mi vine sa mor pe ea...cred ca ar fi placut sa ma scufund in moarte asa cum ma simt acum...nu mai pot sa gandesc bine,stiu ca ascult si atat...parca nu mai exista nimic in jur,parca plutesc in neant,mintea mi-e goala asa cum totul in jur a palit si sunt intr-un vid absolut,sau in cosmos...dar nu in imensitatea de gheata de acolo,ci in ceva cald si bine,care-mi amorteste toate simturile mai putin auzul.
Imi spune un prieten foarte bun ca sunt deprimata rau,si ca ma afund mai tare...dar prietenul respectiv,foarte bun,nu mi-a dat sansa de a-l lasa sa ma cunoasca,sa-mi cunoasca sufletul,sa simta ce-i acolo,ca prieten vorbind....poate ar fi vazut mult mai multe,care poate i-ar fi placut,poate ar fi vazut ca sub masca pe care mi-o pun,e un suflet nu neaparat deprimat(cine n-a fost macar o data in viata?),ci un suflet visator,care are nevoie de afectiune,de atentie,de prieteni adevarati cu care sa umble de nebuna,de libertate....Cateodata as vrea sa cad in coma,si sa ma scol dupa un an,sa nu mai imi aduc aminte de nimic,sa incep o viata noua,altfel,nu stiu.
Ce mult as vrea sa fiu undeva singura,pe un munte,sa-mi bata vantul prin par,sa alerg de nebuna,si sa rasune vaile pe i'm gonna be...as vrea sa fiu indragostita si sa fiu iubita,dar nu asa obisnuit,banal,as vrea asa cum putini oameni au parte in viata...oare daca as avea parte de dragostea asta as fi multumita?
Cateodata n-am nevoie de nimeni...melodiile care-mi plac si fotografiile umplu tot golul...alteori simt ca ma scurg inlauntrul meu din nevoia de mangaiere,ca raman fara vlaga,ca sunt intr-un vartej in care daca fi prins un altul,ar lua-o la vale cu mine
Trairile mele sunt prea puternice pt un om obisnuit,poate tocmai d-aia nu se mai prinde nimic de mine...sunt ca o lumanare care arde cu prea multa putere intr-un timp foarte scurt,de fapt ca un betisor d-ala de artificii ce straluceste in secunda asta,iar in urmatoarea e bezna...si de ce nu ?viata e frumoasa dar mult prea scurta.
Nu consider ca mi-am irosit viata,totusi sunt nemultumita de mine...as fi vrut sa fiu un geniu,sa excelez in ceva...si nu pt ceilalti,ci numai pt mine...sa percutez imediat la orice,sa stiu sa cant,sa stiu mate,fizica,calculatoare,astronomie.
Da,in seara asta sunt deprimata.
Cap.II
Stau langa el si-i simt mirosul,probabil aftershave amestecat cu al lui propriu, de copil razgaiat si adulat...si trebuie sa ma dau inapoi pen'ca ma ia ameteala,o ameteala placuta,dulce,stranie....si nu am voie...it's prohibited to me.Sunt perfect constienta de asta,dar cateodata imi permit sa visez cu ochii larg deschisi....alteori cum s-a intamplat azi-noapte,il visez iar,de data asta in somn...oare de ce naiba il visez numai facand dragoste cu mine?Mi-a spus cineva? ca subconstientul lucreaza la greu...se poate,numai ca pe mine ma intereseaza altceva,nu ce are intre picioare...drept dovada ca nu stiu niciodata actul in sine in vis,este numai o contopire a 2 trupuri la unison care freamata pe aceeasi frecventa de unda....ca doua lebede cu gaturile impletite pe viata in dansul dragostei.
Este asa un haos in mintea si sufletul meu,ca daca s-ar vedea undeva, lumea ar fi ingrozita...nu mai ma inteleg nici eu,care am crezut intotdeauna ca sunt cu picioarele pe pamant.
Tot ce stiu este ca nu e dragoste....pe masura ce trec anii,imi dau seama cat de complexa este viata...aceeasi situatie poate avea mii de fete,fiecare unica in felul ei,fiecare cu sharmul ei,si cu uratenia ei...intamplari,oameni,barbati,femei..fiecare cu amprenta ei specifica,cu adn-ul ei unique.
Am trait s-o vad si pe asta,de ce m-am ferit ca drakul de tamaie de multa,multa vreme...dar e o prostie,nu te poti impotrivi inimii,pentru ca saraca nu gandeste.Trebuie s-o iei ca atare,si sa treci mai departe,sa traiesti,sa respiri...totul e implacabil,nu poti face altceva decat sa astepti sa vina.
Huh...ajunge

Constientza

Am o lume a mea acum,si sper sa nu mi-o ia nimeni.Este o lume extraordinara,fascinanta,o lume care parca s-a nascut pentru mine,o lume in care predomina barbatii,mai ales tineri,pustanii cum ii denumesc eu,o lume in care exista respect si interes al barbatilor si pt altceva in afara de sex,lumea fotografilor si a produsului lor--fotografia.
Cand m-am apucat de fotografie,eram indragostita de frumos,imi placeau artele:pictura,sculptura in lemn,olaritul,sticlaria.....nu concepeam sa nu imi placa si fotografia,desi spre deosebire de altii nu pusesem mana in viata mea pe un aparat sau ps.Daca ma intreba cineva la ce fol ps i-as fi raspuns:la atentionare--ori:ps--mai am sa spun ceva;--ori:pas,pas...interjectiile aruncate pe strada de frustrati fetitelor cu fustite scurte si decolteuri "generoase".
Desi greu,pas cu pas incep sa deslusesc cu ce se mananca fotografia,incep sa imi dau seama ca motivul pt care am pornit-o pe lungul drum al artei a cazut de mult si n-a mai ramas decat dragostea pt frumos.Motivul:alta meserie din care sa faci bani....dar se vehiculeaza foarte des si inversunat parerea ca nu poti face fotografie artistica si de care sa fii multumit sufleteste dac-o faci pe bani.Pt ca atunci cand se face la cantitate,dispare calitatea,dispare imboldul de nou,de libertate de alegere,dispare acea curiozitate care face zic eu,din fotograful amator unul mult mai bun decat cel profesionist.Cred ca pot face comparatia intre gustul unei aventuri de-o noapte cu frica in san sa nu fii descoperit si aventura continua=plictiseala cu nevasta-l tau vorba ungurului.Pasiunea primei intalniri dintre doi oameni care se vaneaza de mult....cu asa ceva compar pasiunea fiecarei iesiri la foto.....de fiecare data este prima data,esti excitat de necunscut,esti nerabdator.
De fapt am inceput a scrie din cu totul alt motiv,dar m-a prins flama,sa revin....cu toate astea imi dau seama ca sunt foarte singura.Desi cred ca am foarte multi prieteni,nu sunt sigura,in fond nu am pe nimeni.Oare daca as fi bolnava,sau as avea nevoie de mangaiere sau afectiune,cine ar veni dintre cei care zic eu ca sunt prieteni?Nimeni...de ce?pt ca fiecare are problemele lui personale,care nu se intersecteaza cu ale tale...adica ale mele....life sucks.
Vreau sa vina primavara,sa fie pomii-n floare si vantul ala caldicel racoros ca o gura de aer curat,sa miroasa a pamant reavan, sa simt ca renasc si eu,sa simt viata pulsand si adrenalina alergand prin sange,sa ma urc pe un deal ,sa desfac mainile in laturi si sa trag o gura zdravana de ozon,vreau sa fiu din nou copil si sa alerg pe vale,vreau sa zbooooor.
As vrea sa traiesc in universuri paralele....cand nu mai imi convine unul,sa fug in altul

Ma plictiseeeeeeeesc.

useless

Decretez: nu-s buna de nimic...nu stiu sa fac fotografii,nu sunt buna de prietena,sunt inutila....cate-odata stau si ma intreb daca nu fac umbra pamantului degeaba.M-am saturat sa ma zbat degeaba si sa nu rezolv niciodata nimic,nu mai am energie nici macar sa ma cert.Tot timpul sunt concilianta,ironica sau tratez orice cu umor,numai ca sa evit razboaie.Vreti sa auziti un paradox....am obosit sa incerc sa nu mai lupt....am obosit sa dau numai peste oameni nepotriviti,care cica flerul meu imi zice la inceput ca sunt oameni buni.
Am obosit sa-mi caut prieteni,si sa nu gasesc pe nimeni cu suflet cald care sa-mi faca un locsor acolo.Toata viata mea a trebuit sa port o lupta continua ca sa obtin,in cel mai bun caz,lucruri care la altii vin pe tava,fara sa le caute macar.
Mult timp am fost singura,si duceam lipsa companiei oamenilor...acum sunt inconjurata de oameni,si ma simt mult mai singura.Oare de ce oamenii complica atat de mult lucrurile,de ce nu pot fi fericiti,linistiti,de ce nu pot fi cu totii la fel,de ce nu pot fi ca la inceput,de ce nu pot pricepe ca lucrurile marunte ca un simplu "la multi ani" spus cand trebuie alcatuiesc viata.
Oamenii sunt egoisti,inclusiv eu,nu se gandesc decat la ei insisi cand fac anume lucruri,nu se gandesc ca actiunea lor are repercursiuni asupra celor din jur.
Am crezut ca prin fotografie voi reusi ceva pt sufletul meu,dar se pare ca nu ....nu fac poze bune,nu sunt comentate,nu sunt apreciate pozitiv.Mi-e frica sa nu ma apuce o dezamagire asa de puternica,sa nu mai am chef de fotografie...daca nu a inceput deja.
Cel mai tare urasc minciuna,spusa de oricine,spusa in fata....sa fii luat de prost,sa ti se spuna" vai cat de ocupat sunt,nu pot merge cu tine nicaieri"..si apoi sa plece cu alti prieteni la munte.Te simti atat de marginalizat,atat de stupid,atat de luat de fraier ,pentru ca ai permis acest lucru...si culmea apoi sa ti se spuna ca faci numai reprosuri.
Oare de ce unii cred ca altii sunt mai prosti,mai lipsiti de importanta?ma refer la cei de acelasi fel....nu stiu,si sunt tare obosita,dezamagirea e atat de mare.
De un singur lucru sunt sigura...oamenii de genul asta nu vreau sa-i am in preajma,si nu pt ca "vulpea...struguri....acrii..n-ajunge",ci pt ca nu poti pune baza pe ei niciodata.
E ingrozitor sa ai sentimentul asta atat de acut,al SINGURATATII,si nu ma refer la iubire,ci la PRIETENIE

VISUL

A se citi(vorba unui prieten)pe melodia(care n-o am)..."Perle-n mare"---Solaria
He,he,he,a venit timpul sa scriu,ca sa aveti de ce rade,de ce sa va minunati si sa criticati,dar cel mai tare sa fiti socati.
Oare chiar subconstientul nostru este atat de inconstient?...daca-i posibil asa ceva,cand zic ca am reusit in sfarsit sa scot de la inima ceva,vine si ma bantuie mult mai rau decat mi-as fi imaginat vreodata.
Desi sunt lucruri foarte intime si sunt constienta ca nu trebuie povestite aici,voi fi inconstienta si le voi scrie....asta asa de necaz,ca parca viata asta numai in ciuda imi face tot timpul.
Sa povestim...ma culc si eu ca tot omul cu numele de Marilena la ora 7,30 in the morning dupa obisnuita noapte de nesomn....si incepe visul....
...eram intr-un grup de fete si baieti de toate varstele care stateau pe niste coridoare ca la scoala sau facultate....ma opreste o femeie langa care era un baiat cu camera de filmat,reporteri,care spune ca vrea sa promoveze imaginea fotografului din ziua de azi...apoi isi da seama din senin ca eu n-am tot ce-mi trebuie,ca aparatura vorbind... ii recomand cu caldura
pe altcineva si pleaca.
....ma duc in sala de curs,era toata lumea acolo,printre care si ei....unul tanar-sa-i zicem y,si altul la 40 si ceva-sa-i zicem x.
Eu,femeie cu pretentii,a se intelege minte,eram pentru x,el parea la fel,pana cand vechea poveste,facandu-ne unul altuia in ciuda,el merge mai departe,si dispare cu o buna prietena de a mea pt mai mult timp...se intelegea clar ca au facut sex.Eu sufar si plec,si ma trezesc pe un varf de munte inverzit,frumos,cald.Aveam atata suferinta in mine ca simteam nevoia sa zbor.Am mai zburat de multe ori in somn...nu cred ca exista ceva mai relaxant.
M-am lasat pe spate si am inceput sa plutesc dar nu ca o frunza,haotic,aveam o directie catre un anume loc... unde ajung cu cateva baloane pe post de frana,....cine strangea baloanele in urma mea? el-y cel tanar,care a inceput sa-mi vorbeasca si....m-am topit.
Eram in mijlocul lumii,chiar in incinta cu gazon a facultatii.M-a luat frumos de dupa mijloc,pe la spate si a inceput sa faca sex cu mine .Am ajuns si pe la toaleta,m-a izbit de toti peretii...intre timp vorbind si cu alti baieti,razand.Nu mai stiu ce spuneau,nu stiu de ce stateam,cert este ca am iesit afara,nu mai era nimeni in jur,dar se vedeau la distanta.
El era in aceeasi pozitie,cu mana incolacita toata pe dupa mijlocul meu,strangandu-ma tare,lipita de el,parca eram o singura fiinta.Capul si-l ingropase adanc in scobitura gatului meu,buzelele-i fiind lipite de pielea mea.
Intr-un tarziu se relaxeaza si spune "Cred ca putin cate putin,voi deveni pt tine,ceea ce vrei tu de mult sa fiu"....am apucat sa spun ca asta nu e bine deloc,si m-a izbit gravitatea cuvintelor spuse de el....atat de tare ca m -am trezit speriata,asudata si tremurand din toate incheieturile.Inca-i mai simteam stransoarea mainilor pe mine,respiratia,mirosul.Nu a fost doar sex,nu a fost nici dragoste,a fost ceva ce nu pot defini,care nu facea parte din lumea asta...nu pot exprima in cuvinte.
A fost ceva ce nu exista in lumea asta,exista numai in lumea ciudata a viselor....si a fost intr-adevar doar un vis frumos care mi-a lasat o impresie puternica de amar..... si dulce in acelasi timp

Balet?Dans modern?Sau pur si simplu un joc?

Am fost in Herastrau sa mancam cava,si binenteles ca n-am stat degeaba.O fatuca juca volei de mama focului si n-a avut nimic impotriva sa-i facem fotografii.A fost un deliciu s-o prind pe senzor.Este o serie destul de amuzanta,sper sa va placa.Partida de foto la iarba verde s-a terminat cu schimbul adreselor de email,fata cu pricina decretand ca daca tot s-a lasat atata timp trasa-n poza,macar sa profite un pic si sa le aibe si ea.

Death

Blogul meu incepe sa nu mai miroasa bine,e prea multa tristete....iar acum vorbesc despre moarte....dar ce sa-i fac daca asa s-a nimerit.
Ora 7 dimineata.Dorm numai de trei ore,primele dupa doua nopti nedormite.Ma trezesc buimaca in lovituri puternice,dar inabusite in usa.Iesim,si eu si maica-mea pe hol,intreband speriate cine este.Inima mea batea in creier,o simteam ca sta sa explodeze.Se auzea o voce infundata care spunea cuvinte fara noima,fara sir.Ma uit pe vizor....cineva statea strans si incovoiat in dreptul clantei,fara s-o pot vedea.....mi-am dat seama intre timp ca este o femeie.
Maica-mea incepe sa bata campii ca de obicei,si-i spune ca va chema politia.Femeia spune ca n-are decat....si iar cuvinte nedeslusite.In cele din urma ii spun lui maica-mea sa taca si tip la femeie sa spuna cine e,ca daca stim ii deschidem.Spune tanguindu-se ca e Stoica,vecina noastra si ca....."MI-A MURIT COPILUL".Dupa ce ca eram speriata,am inceput sa tremur si mai tare...s-a dus somnul,s-a dus linistea sufleteasca,imi simteam capul ca o mina antipersonal(parca asa se spune),numai sa-l atingi si facea poc.
Probabil ca este foarte dureros,ca mama sa-ti ingropi copilul,chiar si daca are 47 de ani,nu am de unde sa stiu.
Se spune ca moartea face parte din viata....cel mai tampit paradox spus vreodata....cand ai murit,nu mai misti,nu mai respiri si arati groaznic....nu ca ti-ar mai pasa.Numai parte din viata nu mai faci.
The death sucks.O urasc,mi-e sila de ea si mi-e frica....pt ca viata e prea frumoasa....si prea plina de viata.
Traiti viata oameni buni frumos,si daca vreti ceva cu adevarat,chiar daca incalca orice precepte morale,go for it.....in urmatorul minut poate fi prea tarziu.

4:30 in the morning

Ora la care am iesit cu prichindeii mei la un shushu...ei.Cu ochii umflati si rosii mergeam agale catre inainte, in trecere pe langa o banca pe care cu sarg cativa musterii incercau sa dea gata ceva sticle cu tarie.Intre altele ei erau gata de mult.Unul dintre ei ,de- o varsta cu mine si cunoscut,nevazand cateii ma-ntreaba intrebare intrebatoare.."Unde ai plecat Cornelia?(numele
meu de botez...cah)
Eu neantelegand ce drak de intrebare e, la ora asta, am raspuns direct proportional..."In lume"....la care Doru ca asa se numeste musteriul,nu reuseste decat sa se mire si sa schiteze un zambet palid,ca si fata lui in lumina felinarelor.
Mai incolo printre blocuri,mijindu-se ziua,se aud din departare tipetele pescarusilor rezidenti de Bucuresti,tipete ce aduc a tanguire,si uite asa gandurile-mi fug in urma,imi aduc aminte de mare.....vad o straduta ingusta ce coboara destul de abrupt, cu cladiri inalte de o parte si alta,nu blocuri,in zare se vede albastrul crud al marii,pescarusii zboara in cerc si se tanguie,si nu e nimeni,decat eu,dimineata devreme si bocitoarele.
Mi-e dor de mare,simt nevoia sa ma mangaie cu valurile ei,simt nevoia singuratatii,sa stau pe nisip,sa nu fie nimeni in preajma,sa aud doar tanguirile pescarusilor si bataile inimii mele.
Sunt trista....am pierdut un prieten

Poti ajunge la stele daca ai prieteni....buni.....

Gattaca

Ma uit la un film chiar acum,ii spune Gattaca.N-am putut sa nu scriu aici....Jerome e chiar...eu,Marilena
S-a nascut intr-o lume noua,din dragoste,dar cu o mie de defecte ale omului obisnuit printre care si cu probabilitatea de 99% sa fie bolnav de inima si la 30 de ani sa moara.Fratele lui s-a nascut din celula primordiala modificata genetic in laborator sa fie un geniu si cel mai tare in toate cele.
Pana in adolescenta adica ani in sir,se duceau pe malul marii,intrau in apa si se intreceau care se ducea cel mai mult in largul marii.Ani in sir fratele l-a intrecut....pana intr-o zi cand a ramas in urma si s-a dus la fund.Jerome l-a salvat si l-a dus la mal.
Singurul lui vis era sa ajunga la stele,si a reusit.

4 

3 

2 

1 

Ploaie si cai

Ploaie si cai,doua lucruri iubite de mine mult....dar pacat ca nu merg in combinatie.Am fost duminica la Ploiesti la Hipodrom,si a fost o continua muratura cum spunea un distins coleg....muratura drumul,muratura cursa,muratura caii,muratura eu cat si colegii,nu mai zic nimic de bietii jochei,ziceai ca acum coborasera de pe pelicula unui film de actiune unde eroii principali erau shipionii sau in cel mai bun caz un film cu lupte in noroi,care cred ca le intrase si in underware.Uite acu' imi dadui seama ca pana si numele orasului fu predestinat de data asta.Imi pare rau ca de la atata ploaie mi s-a murat si creierul,sa nu mai zic ca era si vant, si frig,si nu le facui jocheilor nici-o poza,din cauza de terci de creier cu subexpunere totala.Cine stie sa umble in ps sa ma anunte.
Eu mai smechera,dar de fapt din cauza de entuziasm prelungit,am plecat catre Ploiesti cu alti 2 fotografi,la ora 4 punct dimineata...deh sa prindem caii in pat,sa-i tragem in poza cand se duc la wc,cand se spala pe dinti,si servesc micul dejun....ah am uitat....si cand citesc presa.
Dar pana catre 7 am,n-am reusit sa fotografiem decat poarta hipodromului,grajdurile....pe dinafara,si picaturile de ploaie de pe geamurile masinii....caci vedetele rezulta ca nu facusera ochi.
In cele din urma am reusit sa intram in grajduri,unde am fost primiti cu caldura,cu bezna,cu postere cu femei goale pe pereti,sa aiba ingrijitorii imbold catre cele lumesti ca:stransul balegarului,tesalatul cailor,plimbatul fotografilor de la ziarul? care nu s-a facut inca.
Incercat totusi facut poze,dar caii niika domnule....sa stea si ei cum ii pui neam vorba populara...drept urmare poze miscate de o frumusete rara.Macar aici eram la adapost de ploaie....dar marea parere de rau a fost ca ar fi scos caii afara liberi,sa alerge un pic.....daca nu ploua .Cam totul a mers pe dos.
S-a facut de inceput curse.Marlen pregatit facut panninguri,intrebat dreapta stanga cum?primit raspuns ?,facut ?Drept urmare facut poze in miscare cu caii profund miscate.
Ma credeti ca am facut 370 de poze din care nu e nici una buna?NU ma credeti?Hmmmm nici io....nu e posibil....si asta ca nu pun mana pe carte.
Imi asum intreaga vina.Am reusit totusi ceva...sa mancam bine si gratis la restaurantul hipodromului,din cauza de IEDU care tras in poza cateva oficialitati,care erau incantate ca au venit fotografi de la nu-s ce revista,si se vor vedea p-acolo.
Pe la 2 pm am plecat catre Bucuresti,murati super bine,cu cardurile pline de foto nebune....cel putin eu.....ajuns la baza blocului multumita lui Vladc caruia-i multumesc pe aceasta cale,tarait picioare etaj 5,aruncat pat,ramas nemiscat somn profund 10 noaptea.
Ei cam asta a fost odiseea Marilena la cai,nu-mi pare rau de loc,a fost....o experienta plina de sare si piper,si multa multa apa....de ploaie