joi, octombrie 16, 2008
O tanti ratacita in tranzitia catre ..... nestiut
Till the rivers all run dry
Till the sun falls from the sky
Till life on earth is through
I'll be needing you
I know sometimes you may wonder
From little things I say and do
But there's no need for you to wonder
If I need you cause I'll need you
Till the rivers all run dry
Till the sun falls from the sky
Till life on earth is through
I'll be needing you
Too many times I don't tell you
Too many things get in the way
And even though sometimes I hurt you
Still you show me in every way
Till the rivers all run dry
Till the sun falls from the sky
Till life on earth is through
I'll be needing you
Au fost odata ca niciodata un copil intr-o parte sh-o tante intr-alta parte. Si copilul era mai ciudat, o cauta tot timpul pe tante, poate simtea nevoia de ocrotire, nu se stie si nu se va sti niciodata.
Si tante se bolunzi mai tare la un moment dat, dar copilul nu se lasa, in continuare o cauta pe tante. Si tante nu intelese nimic, si din cauza bolii alunga copilul de langa ea.
Trecu vreme si tante prinse ceva putere, iar copchilu' iar cauta ..... ce cauta la ea. O scoase-n lume pe banutzii lui, ca saraca tante era pe zero la capitolul finantze pe-atunci. Ce-si spusese el in barba " un suc si neste mici, poate si baiatul! "
Si asa ajunsera ei intr-o bombita din vestitul " mic paris " ( scriem cu litera mi caca e mic ) undeva pe vestitul Lipscani.
Si tante era un pic biscuite-n dunga de la indelungata boala, dar inca atragea privirile. Asa ca atunci cand iesira impreuna din bombitza cu iz de mititei romanesti si tziganie, privirile hulpave ale conationalilor de toate culorile si nivelurile, se lipira de formele inca ascutite dar armonioase ale lu' tante. Tante nu era nici pe departe constienta de ce se intampla. Savura cu toata fiinta ei viatza, placerea de a respira si de a fi scoasa la plimbare de copii, cu aceeasi copilareasca bucurie.
Numa' ca intoarse capul sa vada daca vine si copchilu' ..... si-atunci vazu o priveliste pe care n-o va uita toata viatza - copchilu' mustacea mandru pe sub mustata, uitandu-se cum ceilalti intorceau capul dupa tante-a lui, in drumul ei lin catre iesire.
Nici in ziua de azi tante nu crede ca si-a dat seama copchilu' ca l-a vazut, sau ca macar el era constient de ce mandru se simtea langa ea.
Si nici ca ei i-au dat lacrimile, ca copchilu' era mandru cu ea si nu ca-i era rusine. Si de-atunci s-a schimbat totul.
Copchilu' a reusit sa atraga atentia lui tante ..... si tante sa inteleaga ceva ..... nedefinit .... dar totusi, e acolo .....
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
7 comentarii:
excelenta fotografie!
multzamesc! :)
şi cuventele...
sar'na Danutze! cuventele tale ma doare de placere ( zambesc cu gura pan'la urechi )
bună e şi pasa asta caţavenciană... aceste cuvinte ne doare :)) zâmbetul ăla ce se lasă cu dizlocare de mandibulă şi întindere de urechi... face totul
Faina tare!!!
Numai bine!
multzumesc Cristina!
Trimiteți un comentariu