Scandurica

Slab?! are multe sensuri .....
Oare ce inseamna personalitate slaba? o fi totuna cu slab de inger?
Oare esti slab cand iubesti si te perpelesti nestiind ce sa faci?
Oare esti slab cand pui pe altii in fatza si te lasi pe tine?
Oare esti slab cand lasi de la tine, sa eviti discutii?
Dar cel mai tare, oare esti slab cand vrei sa sfarsesti ceva care te sfarseste pe tine? ...... si nu poti .....

"Sede baba pe calcaie
In tufarul cel uscat,
Si tot cata ne-ncetat
Cand la luna cea balaie,
Cand la focul cel din sat.

Si tot toarce cloanta, toarce,
Din masele clantanind
Si din degete plesnind.
Fusu-i repede se-ntoarce,
Iute-n aer sfaraind.

"Fugi, Urate! baba zice,
Peste codrul cel frunzos,
In pustiu intunecos!
Fugi, s-alerge-acum aice
Dragul mandrei, Fat-Frumos.

De-a veni el dupa mine
Sa-l iubesc eu, numai eu,
Dare-ar Domnul-Dumnezeu
Sa-i se-ntoarca tot in bine,
Cum se-ntoarce fusul meu!

Iar de n-a vrea ca sa vie,
Dare-ar Duhul necurat
Sa fie-n veci fermecat
Si de-a Iadului urgie
Vecinic sa fie-alungat!

In cap ochii sa-i se-ntoarca
Si sa-i fie graiul prins,
Iar Satan, c-un fier aprins,
Din piept inima sa-i stoarca
Si s-o arda-n foc nestins!

Fiara-Verde sa-l goneasca
Cat va fi camp de gonit
Si lumina de zarit.
Noaptea inca sa-l munceasca
Sange-Ros si Hraconit!"

Toarce baba, mai turbata!
Fusu-i zboara nevazut,
Caci o stea lunga-a cazut,
Pe luna s-a pus o pata
Si-n sat focul a scazut:

"Draga puiule, baiete,
Trage-ti mana din cel joc
Ce se-ntoarce langa foc,
S-ochii de la cele fete,
Cu ochi mari, far' de noroc.

Vin' la mine, voinicele,
Ca eu noaptea ti-oi canta,
Ca pe-o floare te-oi cata,
De deochi, de soarte rele,
Si de serpi te-oi descanta.

Vai! din ziua cea de vara
Cand, prin lunca ratacit,
Cantai Doina de iubit,
Cu-a mea inima amara
Sufletu-mi s-a invrajbit!

Ada-mi fata ta voioasa
S-ai tai ochi de dezmierdat,
Ca ma jur in ceas curat
Sa-ti torc haine de matasa,
Haine mandre de-mparat.

Varcolacul se lateste
Sus, pe luna, ca un nor,
Vin' ca pasarea-ntr-un zbor
Pan' ce viata-mi se sfarseste
Ca si lana din fuior."

Baba Cloanta geme, plange,
Caci fuiorul s-a sfarsit,
Iar voinicul n-a venit!
Mainile cumplit isi frange,
Crunt strigand spre rasarit:

"Sai din hau far' de lumina
Tu, al cerului dusman!
Tu, ce-n veacuri schimbi un an
Pentr-un suflet ce suspina,
Duhul raului, Satan!

Tu, ce stingi cu-a ta aripa
Candela de pe mormant,
Unde zac moaste de sfant,
Cand inconjuri intr-o clipa
De trei ori acest pamant!

Vin' ca-n ceasul de urgie
Cand zbori noaptea blestemand,
Ca sa-mi faci tu pe-al meu gand
Ca de-acum pe vecinicie
Tie sufletul imi vand!"

Abia zice, si deodata
Valea, muntele vuiesc,
In nori corbii croncaiesc,
Si pe-o creanga ridicata
Doi ochi dusmani stralucesc!

"Eu pe mandru-ti l-oi aduce
(Zbiara-un glas ce da fiori),
Printre serpi si printre flori,
La cea balta de ma-i duce
Si-mprejuru-i de trei ori!"

Baba Cloanta se porneste
Fara grija de pacat,
Cu Satan incalecat,
Ce din dinti grozav scrasneste
Si tot blestema turbat.

Salta baba, fuge, zboara
Cu sufletul dupa dor,
Ca o buhna la izvor,
Si-n urma-i se desfasoara
Toata lana din fuior.

Fuge baba despletita,
Ca vartejul fioros,
Sus, pe malul lunecos,
Si-n tacerea adancita
Satan urla furios.

Mii de duhuri ies la luna,
Printre papura zburand,
Si urmeaza suierind,
Baba Cloanta cea nebuna
Care-alearga descantand.

Codrul suna, clocoteste
De-un lung hohot pan' in fund.
Valea, dealul ii raspund
Prin alt hohot ce-ngrozeste,
Dar pe dansa n-o patrund!

Ea n-aude, nici nu vede,
Ci tot fuge ne-ncetat,
Ca un duh inspaimantat,
Caci Satana o repede
Catre telul departat.

Zece pasuri inca grele...
Mandrul ca si-a dezmierda,
Ca pe-o floare l-a cata,
De deochi, de soarte rele
Si de serpi l-a descanta.

Doi pasi inca... Vai! in lunc
Tipa cocosul trezit;
Iar Satan afurisit
Cu-a sa jertfa se arunca
In baltoiul mucezit!

Zbucnind apa-n nalte valuri,
Mult in urma clocoti,
In mari cercuri se-nvarti,
Si de trestii, si de maluri
Mult cu vuiet se izbi.

Iara-n urma linistita
Dulce unda-si alina,
Si in taina legana
Fata lunii inalbita
Ce cu ziua se-ngana...

Cand pe malu-i trece noaptea
Calatorul suierand
Printre papuri cand si cand
El aude triste soapte
S-un glas jalnic suspinand:

"Vin' la mine, voinicele,
Ca eu noaptea ti-oi canta,
Ca pe-o floare te-oi cata,
De deochi, de soarte rele
Si de serpi te-oi descanta!"