marți, octombrie 07, 2008
Perfectiune omeneasca
Frumusetea corpului uman m-a fascinat intotdeauna, fie el de barbat, fie de femeie.
Supletea, contururi perfecte de coaste sau sani, abdomen plat garnisit cu mici si din nou perfecte pachetzele de primavara de muschi pe care se preling mici picaturi de roua sarate ..... sa-l cuprinzi cu un singur bratz, dar sa-ti mai incapa un altu-n maini, sa-ti infigi varfurile dintilor, muscand usor ca si cand ai savura rontzaind un cotlet ....
Sa-l sculptezi in miere zaharisita care-ti curge balind pe barbie, sa urmaresti cu varful degetului mangaind fiecare ridicatura sau adacitura, sa atingi cu varful limbii picatura ce se prelinge incet pe gat si din inertie sa faca pasi pe papile precum omul prima data pe luna.
Cata frumusete! Cata fragilitate dar in acelasi timp si forta! Ce miscari arcuite si-n acelasi timp domoale!
Ce senzualitate!
Cocori, egrete, lebede ...... oameni cu trup perfect! oameni care-si danseaza viatza pe tonuri de Ravel, oameni care-si unduiesc carnea-n ritmuri de imperechere! ritmuri lente, lascive, tandre, usoare, disparate-n cadre parca separate ...... miscari incetinite de-o aparatura invechita sau de desfatarea de a dura cat mai mult ..... de a iubi cu fiecare firisor de par ce se ridica-nfiorat de placere
Cat de dumnezeiesc e! de ce s-aaaaaa oprittttttttt?
Poti iubi o minte, poti iubi un corp, poti iubi un suflet, poti iubi romantismul si delicatetea ..... sau poti iubi in van
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu