S-a pus pe fotoliu, imbracata, cu mobilele-n maini. La unul a reusit sa-i dea drumul, al 2-lea a ramas intepenit in palma bratzului indoit de cot intr-o pozitie nefireasca, asteptand.
O jumatate de ora nu s-a putut misca, o statuie neagra intr-o liniste de mormant, goala pe dinauntru. Sculptorul i-a uitat esentza si ea a inmarmurit in numai invelis. Nici macar ochii nu i se miscau ..... si privind atent observai ca erau alte doua gauri mari si negre ..... nu cu mirare vedeai ca-s goi. Daca te uitai prin ei inauntru, ametzeai, alunecai si-ai fi crezut c-ajungi sa-i poti prinde sufletul. Dar sufletul, adica pula, sufletul nu era acolo si invelisul gol astepta o suflare care sa-i dea viatza.
Si-n timp ce astepta ..... sfantul, doua picaturi de diamant s-au prelins usor pe fatza impietrita, fara niciun fel de expresie, picaturi ce aluncau usor de-o parte si de alta a obrazului, fara graba, pentru ca stiau ..... stiau ca se vor iubi, ca se vor contopi si vor deveni una singura in barbie .....
Pana si picaturile .....
4 comentarii:
picăturile m-au dus cu gândul la Iona lui Sorescu... „Apa asta e plina de nade, tot felul de nade frumos colorate. Noi, pestii, inotam printre ele atat de repede, incat parem galagiosi. Visul nostru de aur e sa inghitim una, pe cea mai mare. Ne punem in gand o fericir , o speranta, in sfarsit ceva frumos, dar peste cateva clipe observam mirati ca ni s-a terminat apa.”
eh Danutz, Danutz, ce bine zise Sorescu! uite ca n-o stiam, dar este foarte adevarat
multzam de popas!
No, am gătat şi io de dat cu clăpaciu pe unde trăbuia, aşa că să pote da cu vorbe iară pe blogu' de sunete :)
Cât despre Sorescu... adecă Iona... ţi-o recomand cu cea mai caniculară căldură posibilă... deşi e grea de tot piesa de teatru, cu tone de simbolistici printre şi în spatele cuvintelor... merge bine la citit.
Multzam de doo ori Danutz.
O sa incerc s-o cetesc :)
Trimiteți un comentariu