duminică, octombrie 19, 2008

Profil de Ogaritza



N-am fost niciodata omul care sa zica intr-un fel si sa faca intr-altul ..... chiar daca eram beata muci, tot stiam ce fac, ce zic. Dimpotriva, atunci am curaj sa zic tot ce ma doare, atunci mi se desclesteaza limba asta de cacat, limba asta de lemn, atunci sunt relaxata si ma doare-n cot ( floci ) ..... tot de mine :D
De ce nu pot si cand sunt treaza? sa le zic oamenilor ca-i iubesc, dar nu fac cum eu am zis singura ca am sa fac. Oare a ce suna asta?
Unii-mi spun ca sunt prea, prea sensibila, altii ca sunt falsa.
Daca a zbiera adevarul peste tot, indiferent de consecinte, inseamna asta, atunci asa sunt. Numai cand mi-e frica sa nu ranesc oameni la care tin si care culmea, tocmai m-au ranit, imi controlez fiecare spusa. Chiar in timp ce-mi atarna zdrentzele demnitatii pe cararea pe care singura mi-am ales-o, chiar si atunci tot pe ceilalti ii iubesc, chiar si atunci, nu ma gandesc la mine.
Mi s-a spus ca atunci cand voi ajunge sa ma iubesc pe mine insami mai mult decat pe ceilalti, de-abia atunci voi reusi sa ies din hatzisul padurii dese in pierzanie, deznadejde, dezamagire. Eu nu le consider decat cuvinte, re"citate" din carti. M-am imaginat asa si m-am ingrozit, nu m-am recunoscut, rece, dura. Cum D-zeu sa lovesc in oamenii dragi? parca ar fi si multi! cum sa vad ca le cade fatza? chiar daca le-as spune adevarul, pe care-l stiu si ei ...... in clipa aia mi s-ar taia inima-n doua, m-as lovi implicit pe mine. Asta nu intelege nimeni.
Asa ca prefer, decat sa fie doi care sufera, sa fie unul singur, eu. Sunt deja obisnuita, mi s-a tabacit pielea sufleteasca.
Mi-a mai spus cineva ca Isus, asa cum este prezentat, peste tot, e doar o poveste. Mie numele de Isus si ceea ce a facut el pentru omenire, daca a existat un om care a facut asa ceva, deci amandoua mi-au fost exemplu de urmat dintotdeauna. Normal ca nu ma compar cu el sau cu notiunea, n-ai cum, suntem oameni obisnuiti si suntem supusi greselii, chiar fara sa vrem.
Dar din primavara, cand eram bolnava si urmaream intreaga poveste de Pasti la televizor, mi-am dat seama, ca daca ar exista un asemenea om l-as urma orbeste peste tot si ar fi totul pentru mine! ..... si nu pentru minuni, ci pentru nemaipomenita compasiune pentru ceilalti, pentru nemaipomenita ne-pasare de sine!
Si-am devenit constienta ca de cele mai multe ori mi-am dat seama de ce se intampla, dar mi-am zis: " poate exista oameni, care-mi pot observa bunatatea ..... bunatatea si nu prostia! ..... poate daca le dai dovada permanenta ca esti bun, ca indiferent ce ar face si cat te-ar lovi, le raspunzi cu aceeasi bunatate, o sa ajunga in cele din urma acolo, acolo unde trebuie, intr-una din camarutzele-alea 4, nu-i nevoie decat intr-una. O sa te respecte, o sa te aprecieze, o sa-ti simta lipsa, nevoia, o sa-ti fie cu adevarat prieteni, o sa te trateze cu aceeasi atentie si afectiune.
............................................................................................................................................................................
Nu sunt nici pe departe ca Isus si totul se toceste, pentru ca ma doare capul de cate ori m-am lovit cu el de pragul de sus ..... si sangereaza ....
Si nu, nu e vorba ca n-am viatza sociala. E vorba ca am cunoscut oameni buni, 2 la numar intr-o viata de om, amandoi morti acum. Mai bine nu-i stiam, mai bine nu stiam ce inseamna .....
Un obosit, si- atat!


iar-sirnea-468

Niciun comentariu: