Pasarile! cele mai frumoase fiinte de pe pamant ...... nimic si nimeni nu e mai delicat, mai fragil, ma inocent decat o pasare, chiar si cea de prada. De cate ori le privesc in zbor, sufletul mi se linisteste si ranile mi se inchid, apasarea dispare ca prin farmec si devin una cu ele, cu toatele, cu fiecare dintre ele, ma pierd si ma redescopar. Si cand te gandesti ca vin de departe, din dinozauri mici cu puf care puteau sa zboare. Ce saraca trebuie sa fi fost lumea pe vremea aceea, fara pasari pe cer! Oare cum au putut? din ceva asa urat si libidinos, sa se nasca atata frumusete, atata diversitate de zburatoare, atata moliciune si catifelare? As vrea sa ma transform, dar nu sa-mi creasca aripi, e o prostie! As vrea sa-mi iasa prin carne, sa-mi tashneasca sangele o data cu aripile, o data cu fiecare pana sau puf, sa se faca roz, sau albastru regal, lila, gri sau auriu ...... si sa-mi iau zborul, sus, sus de tot, spre tarile calde si muntii verzi inalti ..... in rand cu ingerii ......
A fost odata lumea dinozaurilor ....... a fost odata lumea oamenilor ...... Si cat de saraca este si acum ...... lumea ...... nu pot zbura! De ce nu? dar, inca o data, de ce da? pentru ca se poate, acolo in ungherele nestiute, exista secretul!
Numai de l-as descoperi ...... in timpul vietii mele!
Oare chiar alegem noi sa vedem lumea gri? si daca totusi ea este gri, perpetuu, iar noi alegem sa ne mintim pentru scurt timp, ca este in culori? culori calde ce-ti incalzesc sufletul ..... Oare daca n-am mai avea griji, totul ar fi in regula si lumea ar functiona dupa legile asa-zisului Paradis, inventat tot de noi, lumea? Se spune ca sunt probleme mai mici, altele mai mari, altele inchipuite sau nicidecum nu sunt probleme ...... Oare care este unitatea de masura pentru probleme? Oare zbuciumul fiecarui individ in parte , indiferent de problema, nu are aceeasi intensitate?
Si totusi se zambeste! pentru ca viata e frumoasa, chiar daca te face sa gandesti ...... sau sa nu gandesti cateodata! Cu toate ca unii zambesc mult, muuult mai putin decat altii. Oare exista si o unitate de masura pentru zambete? Oare se pot cumpara de undeva? Probabil ca da, probabil ca din Imparatia cerurilor, unde se presupune ca e totul alb, sidefiu, auriu, cu aripioare si muzica de harpa .....
Dar totusi, este Imparatia cerurilor! cum ar putea cobora pe pamant? si cu ce ai putea targui niste zambete in plus?
Spuneam mai inainte ca anul asta Craciunul n-are nimic deosebit?!!!!!! Are! nu mai poci sa scriu, din diferite motive, printre care unul e ca n-am chef ..... restul de 1 milion n-am chef sa le insir ......
N-am chef sa urez niik, n-am chef saaaaa gandesc .......
Am chef sa traiescccccccccccccccccccccccccccccccccccccccccccccccccccc!!!!! ...... si mai am chef de ceva da' ie topsicrit :D
Asa ca nu va urez sarbatori fericite si nici meri crismas ....... Traiti fratilor, nu bine, ci la maxim .....
ps : cum draq sa urez ceva de sarbatori de iarna fara chic di zapada?! :(( cateodata D-zeu isi rade-n barba de noi, spilcuitii de oras de capitala lui pfeste
Iar se simte ceva in aer, si nu, nu e mirosul de cacat ce vine dinspre sferele inalte ale patriei noastre dragi, a nu se confunda cu muntii. Se simte freamatul sarbatorilor care-mi sunt atat de dragi, cele de iarna, de fapt Craciunul. Desi aceleasi, in fiecare an le percep diferit, de la trist la jeo man fish, si de muuult tare de muuult la fericit. Anul asta n-are nimic special, m-am obisnuit cu statutul de spectator, dar am ajuns la o concluzie batraneasca inteleapta, totul e sa le privesti din scaunul pe care scrie "sanatos" ...... o secunda ...... tre' sa-mi fac numarul de tavalit pe spate, cu cele lumesti in sus ..... ok m-am racorit si pentru c-am stat cu cracanutzele in sus, parca am avut si ceva, cevaaaa?????!!!!!! .... nu-mi mai aduc aminte bine ceeee???? parca incepea cu O, cu oo, oooooo ......oare?! Nu stiu de ce simt ca freamatul strazii se schimba, nu stiu de ce simt ca lumea, poate nu-i mai buna, dar e fericita, implinita, relaxata, si-mi transmite si mie din starea ei, o boala care se ia si de care n-as mai vrea sa scap. Poate luminitzele din copaci, de pe stalpii de telegraf, de pe cladiri, poate sacosele pline si multe, poate mirosul de brad sau privirile scanteietoare ce se intrezaresc din hainele multe si negre cu care se infofolesc oamenii, cert e ca simt viaza, pulsand, pulsand straniu, exact ca o inima in stop cardiac ce reincepe sa bata sau si mai bine ca o inima de piatra. In fiecare an e programata la ora, luna fixa sa bata. Dumnezeu i-a dat totusi o sansa la trezire, iar oamenii i-au acordat un contzed, o pauza de la impietrire, in care bate nebuna, nebuna dupa aer, nebuna dupa munti si zapada, sau pur si simplu nebuna. O nebuna cu luminitze lila in par, culoarea mea preferata, o nebuna cu masina de spalat gigant in geam, la care daca te uiti atent pretz de cateva minute, timp in care-si ruleaza programul, ajungi ca Baghera, pantera neagra hipnotizata din Cartea junglei. Nebuna! nebuna ce sta intr-un intunecat spate de bloc, un sfert de ora sub un copac, intr-o noapte rece caldutza de iarna si asculta. Asculta cum ii vorbeste duios din miile de limbutzele ramase uscate din toamna, ce-i fosnesc cuvinte in ureche, cuvinte numai de ei intelese, in liniste, in vant, in armonie.
Un depozit angroz in trafic la greu. Semn mare la intrare: " Interzis accesul in incinta, persoanelor insotite de patrupede " acu' fiecare dintre toti poa'sa interpreteze cum vrea mushchii lui, adec' care-s patrupedele si care-s persoanele!!!!!! Pana una alta, ce se mai intampla-n lume, moare sireaca de neimplinire si inima maiastra?! ...... sau albastra?! ...... deci pana asheeeee, patrupedele in numar, de duzini, intrau SINGURE ...... si ieseau la fel de singure ...... respectau intocmai semnul ...... si sensul vietii ..... sa mai zice lumea ca nu stie animalele sa ceteasca ......pa litere ...... si pa semne. Saraceleeeeeee!!!!!! ..... pana si iele ie singure!!!!!!! ...... ce ti-e si cu patrupedele din ziua de azi! ...... acu' na, care-or fi patrupedele?!!! un patuped sa-ntreaba. ( nu ie greseala )
Ascultati neaparat in timp ce cititi. Dati drumul la amandoua o data.
Ploua ...... si e cald, si e bine ...... se aude in departare cum tuna. Te uiti cum curge apa pe burlane, te uiti cum iti picura apa calda pe dosul palmei, o intorci, o tii caush si incerci sa furi putin din maretia naturii, sa nu ti se scurga printre degete. O duci la gura si sorbi! oare ce gust are apa de ploaie? de ploaie si tu ...... si-atat ...... " ce bine e cand ploua, nimeni nu-si da seama daca si plangi " Norii se rastesc putin unii la altii, iar tu insinguratule esti unicul martor al acestei scene ...... sau poate gem, de prea bine! Si-n continuare se prelinge apa pe lemnul maroniu si rotund al cabanei. Miroase a pamant reavan si-a viatza si nu-ti mai vine sa pleci, nu-ti mai vine sa te ridici de pe veranda pe care te-ai sprijinit in uitare si reverie, in contemplarea sublimului. Se lasa seara. Printre crengile plangatoare se zaresc lumini, mii de luminitze palpaietoare, diamante ce imbodobesc padurea, diamante ce stralucesc si pe fatza lui. Ochii-i ard, un foc verde neostoit de vreme, nestins de uitare. Numai asa-ti mai dai seama ca acolo este ceva in intuneric. Ochi arzand verde intr-o mare nemoarta de negru si murmure ...... intr-o mare de viatza ..... in care el este singur ......
De cate ori vad filmul, luat din realitate, ma infior si ma intreb cum se poate? Eu una n-am intalnit barbat sa faca orice, binenteles in limitele unei gandiri logice ( dar din nou, ce are logica in iubire? ) pentru femeia iubita. Si totusi exista, probabil rare avisuri :D Edward al Angliei anului 1936 a abdicat, ca sa poata fi impreuna cu femeia iubita, Wallis o americanca frumoasa, divortata special pentru el ..... iar scriu da :D A vorbit unei lumi intregi pentru ultima oara, cand a spus pe shleau ca fara sprijinul femeii iubite, nu-si va putea indeplini niciodata indatoririle de rege. Si a abdicat, fara niciun regret ...... pentru o femeie ..... un barbat, un rege. Pentru prima data de cand am blogul, as fi vrut trafic la greu de barbati :D, sa-i intreb cati ar face asa ceva? Cati s-ar sacrifica complet pentru iubire? nu, nu-i bine spus ..... cati ar sti sa iubeasca? complet si pur, pentru ca eu consider ca iubesti numai atunci cand nu mai stii altceva decat fatza omului iubit, dorintzele lui, mirosul pielii, zambetul ...... ca iubesti cand ati sta amandoi in curul gol pe nisip si v-ati juca cu lopatzelele, ca iubesti cand stii sa spui o simpla urare de sarbatori sau in oricare zi obisnuita, cand vii c-o floare sau cu un maimutzoi ( a nu se intelege tampenii ) ...... sau de ce nu cu un REGAT!!!!!! Cat de frumos e sentimentul de iubire! dar cat de efemer, dar cat de rar ......
Iubirea necoditionata nu ma intereseaza, de fapt nu mai ma intereseaza niciuna, acum ma ocup cu conspectiile, cu documentarele, cu naratiunile ...... deci spun povesti ...... pentru cei ce vor sa doarma linistiti si in pace!
Degetele strangeau delicat ..... din cand in cand ...... si-atunci zeci de fiori electrici ii strabateau tot corpul. Parca era un arici, pana si cel mai mic firishor de par vroia s-o ia la fuga ...... spre inaltimi sau adancimi, unde nimic sau nimeni nu mai ajunsese pana atunci, dincolo de orice imaginatie :D Noroc ca n-o vedea, noroc ca n-o simtea ...... inca ...... altfel, reusise sa-i trezeasca simturile amortite ..... si daca printr-o minune s-ar fi intors, ar fi fost shocat. Ar fi vazut o fiara la panda, ce adulmeca. Ce adulmeca?!!! Pentru prima oara mirosea frumos, nu brut, ci delicat, pentru prima oara il simtea ..... si ea, fiara din ea ..... si pentru prima oara il dorea. Se abtinea cu greu, n-avea nici cea mai mica dorintza sa alunece in abis, abisul placut, dar urat, abisul uitat, dar de-abia asteptat. ABISUL ...... nu-l mai vroia ...... dar s-a intors ...... si a cuprins-o in brate ..... si a simtit cum se topeste, cum ii aluneca printre degete si se prelinge pe corpul lui subtire si gol ...... si asa, mica fiind, si-a dat seama cat era de inalt "doamne ce mica sunt!" atat mai reusea sa gandeasca in acele momente "doamne ce inalt este!" atat mai reusea sa-i ingaime neuronul in acele momente ...... Momente?! ce-ar fi?! ce-ar fi sa lase momentele pentru prima oara-n viata s-o ia inaintea ratiunii? ce-ar fi sa le lase sa traiasca? ce-ar fi? ce-ar fi sa-si dea voie sa le traiasca? Si s-a lasat in voie ...... desi nu-i pasa ...... se simtea bine si-atat ...... cineva avea nevoie de EA ..... se simtea implinita, in sfarsit! ...... a regasit sentimentul de mult pierdut ...... intr-o sarutare hulpava care-o cauta pe ea, EA, cu totul ...... simtea cum se contopeste! ....... ciudat, extrem de ciudat ...... sa te contopesti cu ceva??????? cu cineva pe care nu-l cauti, cu cineva pe care nu-l vrei ..... doar pentru ca simti ca te vrea, pe tine, cea de momente, pe tine cea de timp efemer, pe tine, minte, corp, personalitate, fitze, prostie ...... PE MINE!!!!!!!!!! cea tremuranda, bolnavicios de tremuranda, c-un clantzanit de dinti si spasme cu greu inabusite. Apoi toata ziua a ras! in sine. Mergea pe strada si zambea oamenilor. Le zambea si i-ar fi imbratisat pe toti. Si-a facut cinste c-un profiterol si-o pitza, si-a cumparat un maimutzoi si-un pulover. Vedea atat de bine totul, ca aproape o speria. Si capul era usor si limpede, atat de limpede, ca nu mai vedeai firicel de circumvolutiune ...... dar era fericita ..... si-n duh saraca. Pentru prima oara dupa muuuuulti, foarte multi ani. Sa fii luminoasa la fatza si zambitoare, sa stii de la ce, dar sa uiti de la cine! ..... in minutele imediat urmatoare ...... iar ceva ce n-ai uitat pentru ca a contat, sa-ti intunece ratiunea, sa-ti stearga zambetele!!! Ce ciudati sunt oamenii! sau doar ea? .............................................................. Si pentr-o secunda i se facu dor ...... dor de momentele efemere cu miros de papa bun ...... dor de el ...... pe care-l alungase din ganduri in momentele imediat urmatoare momentelor efemere .....
"Too much of no sounds Uncomfortable silence can be so loud"
Isi striveste arcadele ochilor cu varfurile degetelor mari, incepand din apropierea nasului catre exterior pana la tample, unde miscarea ia o forma circulara ce se termina intr-un sfarsit in parul sarmos si negru-n rest dar alb la radacina. O sfarshala, un tremur bonlav, o ametzeala otravitoare i-a cuprins tot capul si trupul ..... devenind un rau ...... care curge ...... curge si nu se mai opreste ..... se intreaba daca s-o mai opri vreodata! ...... si-apoi porneste alt rau ...... si altul ..... si altul ...... si mii de raushoare sclipitoare se-aduna la picioare pe masura ce corpul dispare ...... in pulbere scanteietoare si clinchete de zurgalai ce se zdrobesc de pamant ...... si totusi, cand se zdrobesc durerea se opreste ...... paradoxal in amortzeala ..... dar apoi totul devine rosu, incandescent ..... si iar se-aduna intr-un unic tumult furios, intr-o valtoare-n van care se duce si se duce ...... si se tot duce ...... depaaaarte, departe ...... de oameni ...... "oamenii sunt rai" isi spune raushorul, raushorul, raushorul ...... "trebuie sa ma duc, trebuie sa ma duc, trebuie sa ma duc" ...... "departe, departe, departe" Si curge-ntr-una ..... ca timpul ...... fugind catre nicaieri
Stateam in pat, cu genunchii aproape de gura, dar despartite de un castron, plin cu flolicele ....... facute in casa ;;) de moademoazel :D Bagam flolicelele calde cu amandoi pumnii o data si ma uitam la "Reteaua miraculoasa" in care o paienjenitza cu vocea Juliei Roberts :D isi dadea obstescul sfarsit spunandu-i ultimele-shi vorbe celui mai bun prieten al ei, porcul Wilbur. Si m-a bushit plansul ..... daaaaaa' ce plans! cu lacrimi de crocodil! ..... bagam floricelele in continuare si plangeam de mama focului ..... la un film pentru copii! Deci sa recapitulam: paianjen, porc, crocodil - a adevarata arca a lui Noe - lacrimi si Marlena ..... de o suta de ani ...... si copil ..... inca! ...... Cin' s-o placa? ce sa placa?
Cum a venit asa a plecat, iute vantul, iute ca gandul ...... a zanganit geamurile, le-a fluierat ...... Perdeaua s-a zbatut neputincioasa, intr-un-nauntru inchis cu toate ca miscarea-i era inscrisa de afara ..... dansa-n ritmul crengilor golase ale teilor din spatele blocului ...... in noapte ...... si nu era nimeni ...... nimeni sa sasaie shoapte ...... in noapte
Afara vine primavara!!!!!!!! E atat de cald si suntem atat de gros imbracati, ca e de-a dreptul hilar. Natura rade de noi ..... si eu rad cu ea ..... amar si dulce. Parca simt cum stau mugurii sa plesneasca si tremur toata de placere! ................................................................................................................... Si cand te gandesti cat mai e pana atunci! ...... si cand te gandesti! ...... Inconjurata de bine ...... in-jur, la distanta ..... si-atat.
Oare exista si falsa melancolie de falsa primavara? tre' sa ma ascund ..... intr-o gaurica, intr-o scorburica!
Afara se face dragoste ...... cu nabadai! Mergeam pe drum si plutea in aer mireasma dragostei! Ma uitam in jur si vedeam numai dragoste ..... pe masini, in copaci pe cele cateva frunze ruginii ramase marturie ca pe-acolo a trecut toamna, pe crengutzele despuiate, pe geamuri ...... chiar si in parul meu ...... pe trotuare, pe malluri si bille, pe blocuri ...... De ceva ore bune se facea dragoste, ca iesea fum de-acum, dar nu era inecacios, nici macar toxic, dimpotriva aducea mai mult cu ceatza, una dulce ...... sau si mai bine cu aburul ce se ridica-n frig din doua corpuri infierbantate pierdute-n lumea lor speciala, numai a lor, fara pasare pentru cei din jur. Natura inebunise, dar frumos. Paseam si-mi pluteau creierii, binenteles ca de la vidul dinauntru, dar si de la senzatia de prunc in lichidul amniotic, sau de puiutz pufos acoperit de aripi moi ocrotitoare. Ma imbatasem cu apa rece ce dansa in mii de particule in fatza ochilor mei si-n spatele lor si-n sus si-n jos, apa rece caldutza stransa-n broboanele ce se adunau precum lacrimile-n barbiile ascutite ale copacilor sau in varfuri de sfarcuri, diamante ce scanteiau in noaptea superba bucuresteana. Am tras cu nesatz in piept aerul saturat cu transpiratia dragostei naturii - m-am blocat, simt miros de cirese si menta - si-apoi m-am pierdut in noapte, cautandu-ma! ......
Puritate in mijlocul mizeriei, mizerie gri de toate nuantzele, niciuna sarita, niciuna uitata. Naivitate alba muta, o tacere nicidecum inteligenta ci nativa, o tacere domneasca binemeritata prin care numai natura in ironia ei, sau cine stie, D-zeu in marinimia lui a harazit-o lesheshtelor. Oare de ce lor? o ratza, doua ratze ...... hmmmmm, femininitate-n vanare de vant ...... O tacere intr-alta, inconjurata de garduri, cioturi de porumb si fashii multicolore dureroase ochiului si sufletului pustiu, un harjait stins iesit dintr-un piept mic dar vanjos, la fel de alb ca zapada din mijlocul codrului, ce aspira la inaltimi si libertatea vazduhului, ca o gura de aer cand simti ca te sufoci, cand iti vine sa-ti smulgi inima din piept si s-o dai la caini sa ti-o manance ..... cu pofta! Dezolare si singuratate, din nou albe si la fel de mute, sau din belsug multicolore, atarnande-n zdrentze de ferestre, libere-n bataia vantului fara jelanie ratacit de la rascrucea celorlalte...... Si totusi, ceva spargea linistea mormantala lugubra ce se-ntindea ca o molima, ca o pesta ..... era susurul raushorului, clinchetele curgerii lui molcome, line ce alina auzul si vindeca toate ranile cu mangaierea lui rece dar ocrotitoare. Toata lumea se reducea numai la acele sunete primordiale ale vietii. Si intr-o clipita straina ratacinda pe-acele meleaguri, a fost sagetata de-un gand simplu si cald : " Oare e cu putinta? Sa ma fi recunoscut? Oare ma saluta? E rece, e distant, nu e ruda de sange, dar totusi e ruda mea, ruda mea de molecula dintai " si nu s-a mai simtit singura si ratacita si uitata-ntr-un coltz de lume " - Ma Ogarrirrirritzo, bine-ai revenit draga mea draga! - Bine te-am regasit unduire, bucuroasa de revedere preamarite stramos din mosii mosilor " Pacat ca in conditiile astea!
Visele. Oare ce sunt? nu, nu stiintific. Azi noapte am avut un vis extraordinar de ciudat. Si la visele mele, sa mai mi se para unul ciudat, e chiar ciudat!
Stateam pe malul unui lac, enorm ..... si priveam ..... si simteam o maaare liniste, de parca nu priveam de pe mal. Uneori priveam din vazduh, alteori parca pluteam in suspensie prin el. Vedeam algele cum se unduiau in fatza mea ca intr-un dans halucinant, vedeam verdele plutind in albastru ...... si pluteam si eu odata cu el navigand prin albastru, un albastru pur in care bobitzele de nisip alb imi iritau ochii. Si-atunci ma vedeam pe mal ..... sau mai sus, pe un deal ..... trezindu-ma privind patrunzator in adancuri, unde trei pesti spada enormi si morti, alunecau spre fund ca la parada, aliniati, la distante egale, perfect verticali si cu botul lor ascutit indreptat in jos, parca erau trei sageti trase in acelasi timp la tzinta. Deodata observ ca apa scade ...... si scade ...... si scade ...... si prin cateva crapaturi nu foarte largi, dar strabatand de-alungul lacul, dispare cu totul. In clipa aceea mi s-a facut frica, parca se schimbase si atmosfera, devenise mai intunecoasa. Si-am vrut sa fug acasa s-o iau pe maica-mea din bloc. Eram sigura ca urma un cutremur foarte mare. Dar am ramas intzepenita pe loc, privind cu stupoare cum apa revenea incet, in pamantul sterp, albicios, stancos, fara pic de urme de vietuitoare.
Apoi m-am trezit ..... si m-am tuns.
Ce este oare visul? o alta viata? Ce sunt visele in comparatie cu moartea? oare moartea e un vis continuu si definitiv din care nu mai te trezesti? Oare ce sunt prostiile de zi cu zi de care ne agatzam, inclusiv visele in comparatie cu viatza pe patul de moarte? viatza sfarsita a unui tanar, mult prea tanar, care intrebat ce ar cere lui Dumnezeu pentru ultima oara, raspunde: " - Sanatate pentru prieteni ...... si pentru dusmani " rasufland cu greutatea dinaintea eternei si nemiloasei morti
