joi, decembrie 04, 2008

La cap



Afara se face dragoste ...... cu nabadai!
Mergeam pe drum si plutea in aer mireasma dragostei!
Ma uitam in jur si vedeam numai dragoste ..... pe masini, in copaci pe cele cateva frunze ruginii ramase marturie ca pe-acolo a trecut toamna, pe crengutzele despuiate, pe geamuri ...... chiar si in parul meu ...... pe trotuare, pe malluri si bille, pe blocuri ......
De ceva ore bune se facea dragoste, ca iesea fum de-acum, dar nu era inecacios, nici macar toxic, dimpotriva aducea mai mult cu ceatza, una dulce ...... sau si mai bine cu aburul ce se ridica-n frig din doua corpuri infierbantate pierdute-n lumea lor speciala, numai a lor, fara pasare pentru cei din jur.
Natura inebunise, dar frumos. Paseam si-mi pluteau creierii, binenteles ca de la vidul dinauntru, dar si de la senzatia de prunc in lichidul amniotic, sau de puiutz pufos acoperit de aripi moi ocrotitoare. Ma imbatasem cu apa rece ce dansa in mii de particule in fatza ochilor mei si-n spatele lor si-n sus si-n jos, apa rece caldutza stransa-n broboanele ce se adunau precum lacrimile-n barbiile ascutite ale copacilor sau in varfuri de sfarcuri, diamante ce scanteiau in noaptea superba bucuresteana.
Am tras cu nesatz in piept aerul saturat cu transpiratia dragostei naturii - m-am blocat, simt miros de cirese si menta - si-apoi m-am pierdut in noapte, cautandu-ma! ......


ham copy_filtered

2 comentarii:

Dan Gheorghe spunea...

frumoasa scriitura!

ogarafgan spunea...

Multzumesc! :)