Inima dintre griuri

Iar se simte ceva in aer, si nu, nu e mirosul de cacat ce vine dinspre sferele inalte ale patriei noastre dragi, a nu se confunda cu muntii.
Se simte freamatul sarbatorilor care-mi sunt atat de dragi, cele de iarna, de fapt Craciunul. Desi aceleasi, in fiecare an le percep diferit, de la trist la jeo man fish, si de muuult tare de muuult la fericit.
Anul asta n-are nimic special, m-am obisnuit cu statutul de spectator, dar am ajuns la o concluzie batraneasca inteleapta, totul e sa le privesti din scaunul pe care scrie "sanatos" ...... o secunda ...... tre' sa-mi fac numarul de tavalit pe spate, cu cele lumesti in sus ..... ok m-am racorit si pentru c-am stat cu cracanutzele in sus, parca am avut si ceva, cevaaaa?????!!!!!! .... nu-mi mai aduc aminte bine ceeee???? parca incepea cu O, cu oo, oooooo ......oare?!
Nu stiu de ce simt ca freamatul strazii se schimba, nu stiu de ce simt ca lumea, poate nu-i mai buna, dar e fericita, implinita, relaxata, si-mi transmite si mie din starea ei, o boala care se ia si de care n-as mai vrea sa scap.
Poate luminitzele din copaci, de pe stalpii de telegraf, de pe cladiri, poate sacosele pline si multe, poate mirosul de brad sau privirile scanteietoare ce se intrezaresc din hainele multe si negre cu care se infofolesc oamenii, cert e ca simt viaza, pulsand, pulsand straniu, exact ca o inima in stop cardiac ce reincepe sa bata sau si mai bine ca o inima de piatra. In fiecare an e programata la ora, luna fixa sa bata. Dumnezeu i-a dat totusi o sansa la trezire, iar oamenii i-au acordat un contzed, o pauza de la impietrire, in care bate nebuna, nebuna dupa aer, nebuna dupa munti si zapada, sau pur si simplu nebuna.
O nebuna cu luminitze lila in par, culoarea mea preferata, o nebuna cu masina de spalat gigant in geam, la care daca te uiti atent pretz de cateva minute, timp in care-si ruleaza programul, ajungi ca Baghera, pantera neagra hipnotizata din Cartea junglei.
Nebuna! nebuna ce sta intr-un intunecat spate de bloc, un sfert de ora sub un copac, intr-o noapte rece caldutza de iarna si asculta. Asculta cum ii vorbeste duios din miile de limbutzele ramase uscate din toamna, ce-i fosnesc cuvinte in ureche, cuvinte numai de ei intelese, in liniste, in vant, in armonie.