Ninge, ninge cu petale purtate de vant. E fantastic, ca-n povesti cu dulcetzuri de trandafiri. Banuti albi, catifelati i se strang in par, adusi din constelatiile ad-hoc de asfalt cald, desfatat de soare. La intuneric scutura puternic din cap in oglinda si scanteile albe-i lovesc retina indarat. Ochii-i se golesc o clipa de viatza si-i iau foc alb. Apoi cade, pe spate si vitza de vie salbatic-o acopera, devenind una. Patul de ceatza o imbratiseaza si viseaza ca e treaza ........ ce sentiment placut!
In pivnita intunecoasa, invartea cu facaletzul in cazanul de pe foc. Invartea cizmele lungi, cu toc moderat si gros, un pic trecute cu vopseaua sarita din loc in loc. "Trebuie sa le invart, sa le invart cu spor, pentru ea, pentru capcauna mea!"
Priveau amandoi pe geam. In departare lumea inghetase, la propriu ..... si s-au ingrozit. In casa era cald si bine, focul ardea troznind in soba. Afara era frig, dar inca se traia, lumea se misca complet nestiutoare. Au incercat sa le faca semne, au incercat sa strige, dar degeaba. Nimeni nu-i auzea. Si celor de afara le ingheta pasul in aer, iar fetzele acoperite de promoroaca devenira imobile, impasibile si vinetzii. Intai in departare, apoi din ce in ce mai aproape. Totul devenea translucid, sticlos, de zapada. S-au imbracat iute cu ce aveau mai gros, au iesit pe usa din dos, s-au urcat in camionul hodorogit si au fugit mancand pamantul. Se mai uitau ingroziti din cand in cand in urma. Inghetzul se intindea ca o plaga, se apropia, din ce in ce mai aproape totul devenea alb, de sticla. Si ei fugeau ...... fugeau mancand pamantul ...... numai ei!
Trei masculi in curul unei dacii demontate, puneau tzara la cale. Unul cu mainile negre, ceilalti cu mainile-n buzunar, dar cu pareri, impresii si expresii. "La, la, la, la, la, la" suna telefonul, unuia din cei ocupati in buzunare. Eu la vreo suta de metri tresar speriata de tunetul vocii lui Zeus pe pamant : "Da draga, ce vrei? Spune odata! "....... pauza de acumulat energie pentru noua runda de tunete, fulgerele le-am simtit pana-n stra-funduri ....... " Pai de ce nu spui asa de la inceput?! Nu-i treaba ta unde sunt, ce fac, cu cine sunt! " Spectatorii, cu portia de strafulgerari de fiecare, lasara capetele-n jos rusinati c-au indraznit sa ridice ochii la preamaritul rege de kko ce se departa cu trena-i tarshaind pamantul, calcand semetz petalele de primavara.
Un clip si o melodie extraordinare. Te fac sa visezi cu ochii deschisi! Eu binenteles ma gandeam la ce vedeam, un om singur pe o plaja pustie, dar linistita, impacata. Rasarea soarele si auzeam pescarusii tzipandu-mi in urechi "o noua zi, o noua zi"
Altcuiva ii insufla energie si reverie. Se imagina ascultand muzica buna, cu capul in poalele cuiva ce-si trecea usor degetele prin parul ei.
Ascultam si-mi suna frumos in ureche, dar ceva nu se lega. Intr-un tarziu am realizat. Normal ca nu intelegeam, ERA O LIMBA STRAINA. Poate am auzit-o in alta viata, dar sigur nu mai am cum s-o invat acum.
Azi am redescoperit luminita de la capatul tunelului! Si sunt fericita! Nu-i asa ca-i rara avis p-aci pa blog? De fapt am redescoperit luminitza din bezna, sau diamantul neslefuit din gramada de rahat. As vrea sa fiu un bec!!!!!! Hihihi, nu n-am luat-o razna ..... din nou ..... dar m-as simti, as exista mult mai frumos daca mai multe luminite de genul celei de astazi, ar gravita in jurul meu, precum licuricii noaptea la bec ...... becul Marlena si nu Edison! :D Am crezut-o pierduta ..... am crezut ca m-am inselat si nu exista, eram daramata din cauza dezamagirii. Si totusi exista! Este acolo, nu m-am inselat. Exista iubirea si omul care mi-a redat speranta ca nu-s chiar batuta-n cap, ca percep eronat totul, pentru ca specia nu exista! Exista, doamnelor si domnilor! Si pentru asta ii multumesc! Ii multumesc persoanei respective, care precis nici macar nu este constienta ca despre ea e vorba. Simteam nevoia sa scriu asta, desi este mai mult in dodii, ma simt eu multumita sufleteste.
Asa ca va cant tot eu ..... trala-la-la trala-la-la ..... gata, am cantat destul, cu dedicatie!
Doua rare-avisuri intr-un singur post!!!!!! Fericire! Iubire!
Trage aer in piept, aer curat si soare. Pluteste mirosul de brad alunecand in suflet. Mintea e limpede si vede clar ..... pana hat, departe. Nu e nimic mai imbatator decat sentimentul de contopire cu salbaticia. Desi numai tu, nu esti niciodata singur : un greiere canta la vioara, iar pitigoii il acompaniaza ..... troznesc crengutele uscate sub pasul usor al lupilor ..... veveritele topaie cu iuteala pe scoarta copacilor, nereusind sa se mai vada decat cozile stufoase si resturile alunelor de padure cazute la picioare ...... buburuzele rosii isi desfac aripioarele in vreun varf de fir de iarba zburand haotic. O lume bogata, melodioasa, ce danseaza cu tine in ritm de vals, o lume ce te linisteste si-ti arata frumustea ei in orice mic detaliu, o lume care te accepta asa cum esti pentru ca poate nu-i pasa, dar nici nu te trimite la dilii, lumea ta, a mea ..... lumea unora. Lume a salbaticiunilor!
O a 2-a sansa, sau o alta! O femeie batuta, calcata in picioare, o femeie frumoasa cu doi copii, o femeie tanara, a mai primit o sansa. A dansat cu un picior rupt, disperata ca a ramas fara aceasta sansa. Si oamenii au reactionat dandu-i din nou o sansa, una dupa alta! Si ochii ii straluceau de bucurie, de recunostinta, ochi albastri ca marea!
Cat de mult schimba un om multumirea sufleteasca, increderea in sine si increderea in cei din jur!
Cine vrea sa asculte ceva vechi, cald si plin de consistenta!
A murit un om astazi, asa cum mor multi in fiecare zi. Pana ieri nu se prea mai amintea de el, astazi s-a vorbit ore. A murit destul de devreme, dar iute. Cica e mai bine asa! Oare de ce spun unii asta? Stiu ei sigur? Au fost acolo si s-au intors? Sa simti ca-ti ies ochii din cap de durere de inima si icnete! Da, e o moarte orgasmica infarctul. Deci a murit Ion Dolanescu, un subiect excelent pentru stiri. Mie omul nu prea mi-a placut. Nu-mi placea nici vocea a la bigiiiz, lovit in oaie, nu-mi placea nici barbatul, cu toate ca se spune ca a fost un mare crai. Altfel, recunosc, a fost un mare nume al muzicii populare romanesti, prin numarul de admiratori, prin munca si prin numarul mare de admiratoare. Mie-mi placeau gropitele din obraji ..... si-atat. Totusi, daca te uiti in urma, numele lui straluceste prin marea amorfa de alte nume ramase-n bezna. Si acum vine marea intrebare: ce-o ramane din zilele de azi? cand in mare voga-s tzatzele, cururile si ...... eh hai sa nu fiu vaca, fofoloancele!!!!!! Cand te uiti, le vezi care mai de care mai siliconate-n buze-le de peste tot, mai c-o bentita peste cur, mai cu gura mare, dar talent ioc. Vorbesc de talent - talent, nu talent la fitze! Numa' ce auzi: "oh ce tzatze, oh ce craci, oh ce-as ..... hca" As vrea sa vad una cu sacu-n cap, dar sa cad pe spate cand deschide gura si canta ..... sau spune doua lucruri interesante, altele decat barfele sau scandalurile. Nu vreau sa seman cu ai mei bunici cand spuneau ca nimic nu mai e cum trebuie, dar chiar nu pot sa inteleg! Oare nimic sa nu mai aiba valoare in afara de a te vinde? a te vinde la propriu! sau a fi cumparat cu banii jos! Sa ti se acorde atentie pur si simplu ca ai un glas dumnezeiesc, dar arati ca pizda! Sa ti se acorde atentie ca esti un om bun! Sa ti se acorde atentie pentru ca existi frumos, pentru ca treci prin viata ca un fluture nederanjand pe nimeni! Si atentie! nu atentia de florile marului, cea de complezenta, cea de cateva clipe efemere!!!!!!!!
Oare la atat s-a redus totul? Cata goliciune! Cat pustiu! Valori?????? Peste 30 de ani, oare valorile vor fi zero? In cartea de istorie a muzicii romanesti va fi regasit acel copil perpetuum minune, de care ma minunez si-acuma? Si se va moshmondi ceva pe scena vietii, cu cate-un buton pe fiecare sfarc si-un tri-fofo-i miniatural cu doua foi pe muntele lui Venus? Si gata!!!!!! Am pus-o de-un Irinel spatial de 2040 si ne-am aranjat pe viata!
Mesaj pentru peste timp: "s-o luati de tinere, ce vreti voi sa luati, fetelor, ca dupa o varsta, vorba aia, ce faci cu investitia?"
Mi-am adus aminte de vremurile cand eram de-o schioapa. Cand tata ma invelea si ma saruta de noapte buna. Cand ma tineam cu manuzele de spatele lui si ma ascundeam de frica vreunui film de groaza. Cand ma ridica si ma ducea in brate, ca mi-era lene sa mai merg. Si cand imi facea cartofi prajiti. Ce sentiment fantastic sa te simti ocrotit ..... si fara griji!
Sa nu simti ca dispari pe zi ce trece ..... pana mai raman doar unghiile de tine!
Acum douazeci de ani, chiar astazi, dimineata, numai ca era miercuri, un tanar se ducea, se ducea usor si horcait catre lumina. Era omul meu! singurul caruia am putut sa-i spun asa, aveam dreptul, ma lasa. Asa cum a venit, cu struguri fara samburi, asa s-a si dus, lasand un copil prin targ, pe mine fara si cu mansarda deranjata. Am mai ingaimat atat: "si pe mine cui ma lasi?" ma ingrozea singuratatea ..... Nici nu stiam atunci cat de profetica eram!
Ce rost mai are de la un timp? ce rost are in orice timp? timp?! un cuvant, o semnificatie .... Viermuim incercand sa construim o viata! de ce? pentru ca asta e societatea omeneasca? pentru ca asa a lasat D-zeu randuiala pe pamant? Ne batem in politici, ne batem in tocshouri de toata mila, ne batem pe barbati sau pe femei care este, si care este rostul? Sa fim fericiti o ora!!!!!!!!! dusi de nas de unii singuri, dusi de nas de cuvinte mieroase, dusi de nas de prea multa prostie adunata intr-un singur neuron!!!! Cica "unde e iubirea care te vindeca?" care iubire frate? ori e boala, ori nebunie, ori lacrimi amare si muuuuulta prostie.
Toata lumea se amageste. Cand cel mai bun lucru pe care l-am putea face ar fi in rezumat: papa, caca, sex cui ii mai da mana sauuuuu ..... si indiferent cu cine ..... si-apoi sa stam cu dansa-n sus!
As mai avea nevoie doar de niste spalaturi pe creier. Nu e mult ca e numai unul, ala, neuonul. Chiar, oare, se poate? sa uiti tot, dar tot si s-o iei de la inceput, precum un bebe? Mda, dar ce te faci cu pielea? cum care piele? pielea p .... lii
Sunt lucruri, in viata, pe care e bine sa le facem ..... sau nu. Sunt oameni, in viata, pe care e bine sa-i tinem langa noi ..... sau nu. Sunt dati cand gresim ingrozitor, si trebuie sa recunoastem chiar daca doare ..... sau nu.
Dar cea mai importanta este sanatatea!!!! ...... sau nu?!!! pentru ca dac-o avem, uitam de lucrurile cu adevarat importante. Oare poti face o comparatie intre durerea fizica si cea sufleteasca? s-ar putea sa nu, caci cea sufleteasca te doboara in timp, te face sa te schimbi, dar nu te omoara instant ..... sau nu te omoara deloc.
Sunt oameni fericiti, sunt oameni iubiti si care iubesc, sunt oameni impliniti din toate punctele de vedere.
Si mai sunt io, satula de toate.
Ar trebui sa fiu vesela, ar trebui sa fiu plina de viata, bat aim ful af shit end bitar ..... SI M-AM PLICTISIT DE MINEEEEEEEEEE!!!!!!!! Io, daraminte altii!!!!! E posibil sa ma ajute cineva sa ma schimb? ajutor real, nu numai vorbe ..... nu tzip dupa bani, sa nu fiu inteleasa gresit. Stare de cacat, blog de cacat, peste tot e cacat, de ce dracu n-ar fi si aici? In suflet am cacat, in minte am cacat, ma balacesc in cacat. Tre' sa trag la loto. Sau sa-mi trag un glontz in cap.
"- Ce faci? - Ma uit afara de pe balcon si e foarte ciudat! e intunecat si parca vibreaza toata atmosfera. - Si la mine e intunecat, dar e liniste, ce esti asa de agitata? - Ceva nu e in regula, parca vine sfarsitul lumii! - Hai ca ma enervezi, termina odata cu prostiile! - Rahat, au inceput sa cada blocurile, unul cate unul, parca cerne Dumnezeu pamantul! se ridica fum si praf spre cerul de plumb ca niste mici tornade ..... si se apropie de blocul meu. Ce naiba, urmeaza tipare precum viermii din Dune. Devin tzarana si dispar. O sa ajunga si la tine in scurt timp. Trebuie s-o iau pe mama si sa fug. Si catzeii. Pe Shic in bratze, Maii fuge ca o zvarluga dupa noi, dar poate se sperie. - Mamaaaaa!!!!!! - Hai, ai grija de tine, poate n-o sa ne mai vedem niciodata, reteaua la mobile cred ca o sa cada, iar pamantul, doamne - dumnezeule!!!!! S-a cernut tot si s-au ridicat copaci verzi, compacti, stufosi. Nici macar punct de reper nu mai am cum sa dau. E totul o mare de verde in departare, au disparut fumul, praful, pana si cerul e acum limpede. Doar omenirea e absenta. - Asta e, a ajuns la baza blocului meu, dar parca nu mai are fortza. Tremura pamantul in fashii care se opresc chiar langa el, cand vin. Numai ca efectul are si reactiune. A in - ce - puuuuuuuut!!!!!!! - A inceput sa se cearna si blocul meu.
Un amestec de mirosuri, transpiratie, parfumuri selecte si fum. Stroboscopul arata si ascunde chipurile intr-un ritm nebun. Danseaza ...... si danseaza ..... si danseaza ..... curg bobitzele de sudoare, rostogolindu-se pe pielea neteda. Si ea danseaza si-o doare-n basca. Multe basce. Si danseaza. E nebuna sau cel putin nu mai are mult. Putin, mult!!!!! Danseaza si se descatuseaza. Mainile goale vor sa se agatze de tavan, in timp ce picaturile de apa curg usor printre sani si dedesupt. Fire de par stau lipite si ude de gatul lung. La o privire iute pare-o fetitza de saptesprezece ani, valuri de feromoni dand navala dinspre ea. "Doamne, ce bine e sa fii nebun! " Isi arunca trupul cand in stanga cand in dreapta, iar capul nu mai conteneste din miscarile sacadate. Tzopaie fatza-n fatza cu o alta cu sani voluptosi la fel de uzi. E numai lumea lor. Si danseaza, numai ele intre ele. E bine. Ameteala, bucurie, ciuda, nervi, explozii, toate la un loc ..... si cadere, vartejul uitarii de sine. Vartejul uitarii de tot, betia dansului pana la epuizare. Stoarcerea ultimului strop de vlaga de pe ultima treapta. "Cum ar fi sa dansezi intr-una? sa nu te mai poti opri niciodata? dar niciodata? Ce cuvant! Sa dansezi pana la 80? pana la 100? Inutil?"
A fost odata un peste, de fapt un pestisor, care se zbatea pe uscat. Si-si casca boticul intr-una, tot cautand aerul lichid, datator de viata. A tot sarit si a sarit pan-a obosit, si murdar si deznadajduit ca n-avea nici cea mai mica sansa, a renuntat. A renuntat la viata, desi era doar un pestisor. A inteles, dar a ramas cu ochii deschisi. Vroia sa priveasca pana-n ultima clipa. Deodata, cum statea cu ochii holbati din care se scurgeau ultimele-i picaturi de viata, aude ca prin vis pasi. Cineva se apropie, il ridica, sterge noroiul de pe el si-l priveste cu ochii-n lacrimi "of saracul de tine, cum ai ajuns aici sarmane? ce auriu frumos! si ce pacat! totusi ....." Il pune usurel in apa, ii spala solzisorii delicat, si-l leagana in palme. O zvacnire din coditza lunga il face pe strain sa-si retraga mainile speriat, instinctiv intr-un gest de aparare, dar nu de tot. Isi da seama ca mai e o sansa pentru mica vietate. Il leagana minute-n sir pana ochii incep sa-i straluceasca si devine mai puternic, hapaind cu nesatz nectarul vietii. Omul isi retrage cu blandete mainile, fiind in continuare atent la botzul auriu cu ochi ce-i urmarea fiecare miscare. "Oare sa-mi indeplineasca cele trei dorinte?"
"Oare sa-i indeplinesc cele trei dorinte? Nu stiu ..... oamenii sunt rai, oamenii mint, se balacaresc. Onestitate, devotament, cuvinte scrise intr-un dictionar" gandea pestisorul savant. "Si totusi, strainul a pus mana vindecatoare pe mine, m-a salvat. Sa mai aiba o sansa omenirea? Sauuuu?!!! sa ma uit in stanga ...... sau in dreapta, poate il vedea cineva! "
Sta sub copac, cu fatza-n sus si mainile sub cap. Are ochii inchisi si-n jur e apa ...... si verde. Florile de mar isi scutura petalele mangaind-o usor. Unele se lipesc de obraji, altele ii cauta palmele, caldura din ele. Dar sunt numai pumni, stransi bine si pititi sub parul negru. Ce contrast! florile rozalii parca sunt hipnotizate, danseaza twist in linul drum gravitational catre NEGRU. Dar stai! se vede si alb, albul intelepciunii uitate, ascunse-n argintiu. Un argit viu deghizat. Negru, alb, argintiu si ganduri violete. Ale marului. Fiinta de dedesupt nu are ...... ganduri ...... pe un monitor s-ar vedea o linie, continua, plata. Peste tot.
Am primit o frezie! De 1 - 2 martie. De la o banca. Nu, nu aia din parc, dar daca stau bine si ma gandesc, e aceeasi senzatie. Si cum trebuia scris undeva ......
