Nu e nimic mai imbatator decat sentimentul de contopire cu salbaticia. Desi numai tu, nu esti niciodata singur : un greiere canta la vioara, iar pitigoii il acompaniaza ..... troznesc crengutele uscate sub pasul usor al lupilor ..... veveritele topaie cu iuteala pe scoarta copacilor, nereusind sa se mai vada decat cozile stufoase si resturile alunelor de padure cazute la picioare ...... buburuzele rosii isi desfac aripioarele in vreun varf de fir de iarba zburand haotic.
O lume bogata, melodioasa, ce danseaza cu tine in ritm de vals, o lume ce te linisteste si-ti arata frumustea ei in orice mic detaliu, o lume care te accepta asa cum esti pentru ca poate nu-i pasa, dar nici nu te trimite la dilii, lumea ta, a mea ..... lumea unora.
Lume a salbaticiunilor!
4 comentarii:
am tras aer in piept ... dar degeaba... is tot in orasul gri :D... place poza :) >:D<
buna cadru, poveste :D
Multzam domnu Brezean!
Multzumita-s ca-ti place! Nu-i asa ca te vazusi p-acolo? Io ma si mirosii! :D
Te mai asteptam, io si cu pretena mea de sus, aia de la mansarda! :D ;)
aaaa, Ardeiashu, luai comenturile in ordinea, sa nu te simti neglijat :D
inseamna ca nu am reusit sa te introduc in atmosfera :(, pacat, io sunt in orasul nu gri, de culoare kkaoolui ..... dar fu bine, acolo, inauntru, in poza :D, inimioara sa-ncalzi o tzara si salta de bucurie, ametzi de-atat ozon!
Trimiteți un comentariu