Mancand pamantul

Priveau amandoi pe geam. In departare lumea inghetase, la propriu ..... si s-au ingrozit. In casa era cald si bine, focul ardea troznind in soba. Afara era frig, dar inca se traia, lumea se misca complet nestiutoare.
Au incercat sa le faca semne, au incercat sa strige, dar degeaba. Nimeni nu-i auzea.
Si celor de afara le ingheta pasul in aer, iar fetzele acoperite de promoroaca devenira imobile, impasibile si vinetzii. Intai in departare, apoi din ce in ce mai aproape. Totul devenea translucid, sticlos, de zapada.
S-au imbracat iute cu ce aveau mai gros, au iesit pe usa din dos, s-au urcat in camionul hodorogit si au fugit mancand pamantul.
Se mai uitau ingroziti din cand in cand in urma.
Inghetzul se intindea ca o plaga, se apropia, din ce in ce mai aproape totul devenea alb, de sticla.
Si ei fugeau ...... fugeau mancand pamantul ...... numai ei!