Cernut pamant

"- Ce faci? - Ma uit afara de pe balcon si e foarte ciudat! e intunecat si parca vibreaza toata atmosfera.
- Si la mine e intunecat, dar e liniste, ce esti asa de agitata? - Ceva nu e in regula, parca vine sfarsitul lumii!
- Hai ca ma enervezi, termina odata cu prostiile! - Rahat, au inceput sa cada blocurile, unul cate unul, parca cerne Dumnezeu pamantul! se ridica fum si praf spre cerul de plumb ca niste mici tornade ..... si se apropie de blocul meu. Ce naiba, urmeaza tipare precum viermii din Dune. Devin tzarana si dispar. O sa ajunga si la tine in scurt timp. Trebuie s-o iau pe mama si sa fug. Si catzeii. Pe Shic in bratze, Maii fuge ca o zvarluga dupa noi, dar poate se sperie.
- Mamaaaaa!!!!!!
- Hai, ai grija de tine, poate n-o sa ne mai vedem niciodata, reteaua la mobile cred ca o sa cada, iar pamantul, doamne - dumnezeule!!!!! S-a cernut tot si s-au ridicat copaci verzi, compacti, stufosi. Nici macar punct de reper nu mai am cum sa dau. E totul o mare de verde in departare, au disparut fumul, praful, pana si cerul e acum limpede. Doar omenirea e absenta.
- Asta e, a ajuns la baza blocului meu, dar parca nu mai are fortza. Tremura pamantul in fashii care se opresc chiar langa el, cand vin. Numai ca efectul are si reactiune. A in - ce - puuuuuuuut!!!!!!!
- A inceput sa se cearna si blocul meu.

- Adio! "