Azi sunt trista. Majoritatea celor care mai poposesc pe-aici, si-ar spune-n barba "si?! ce e nou?!"
Pai e nou, ca e degeaba. Sunt trista degeaba. Am un dor mistuitor si n-am cui a-l spune.
Iegzact ca si cand ai face-o laba la o scoarta de copac, uitandu-te la ea ca chiorii. Adec' sa vezi o gaura acolo unde nu ieeee!!!!!
Mi-e dor de tine copacel!
Copacel mititel din constelatia pixului verde de miaza-noapte! Cum s-auda dansul d-acolo?! Mai ie si mic, ie in formare. Si-acolo, asha departe, la varsta de copac mic, nu s-aude niik, caca nalul auditiv ie minuscul. Dar pe timp ce creste, se face mare, adica larg ..... si negru, o gaura neagra. Nu, nu aia ...... nuuuuu, nici ailalta. Gaura aia de vierme care face legatura de la zeci de mii de ani intunerec. Pen'c-asa vreau io, intunerec si nu lumina.
Pai toata ziua lumina!!!!!! I-auzi domnule! Auzi??????
8 comentarii:
nu, ce e nou e greu de patruns si bulverseaza, ce e vechi si ce e trecut prin sita sadeste echilibru, ce a ramas este valoare , ce a plecat este sudoare ... noua este doar sita:)
Acum ...bine stim ca nimic nu e nou la un copacel ...si totusi , in fiecare primavara acelasi copacel ...e acelasi nou copacel
Frumoase vorbe Dancutzo! :)
Dar cand nu spui tu vorbe frumoase?!
Si ce-mi place cel mai tare, e ca de multe ori imi pare ca vorbele tale frumoase nu vin cu un motiv anume, ci pentru ca iti place sa le daruiesti din tot sufletul, oricui, oricand. Imi pari un izvor cald de bunatate! Sper sa nu te schimbi niciodata, pentru ca, cel putin eu, nu mai pot avea incredere in oameni. Ii cunosc intr-un fel, ma apropii de ei ca asa vor si apoi ei se schimba cand imi deschid sufletul, nu ca as vrea eu sa mi-l deschid. M-am analizat bine, si poate ca am o infima parte de vina din lipsa de dragoste materna, dar e pasul urias de aici pana la .....
Caut si eu afectiune la fel ca orice fiinta de pe lumea asta, si-atunci cand primesti numai suturi in cur si smetii peste ochi, ce mai poti sa faci? Devii altceva decat esti. Eram o fire vesela si deschisa, putin introvertita. Acum sar ca arsa la cel mai mic semn de apropiere din partea cuiva. Nu mai vreau dezamagiri, suferinte. S-au adunat destule, desi n-avem cum sa ne ferim 100%, n-avem platosa de metal, pe care oricum, e bine s-o lasam din cand in cand acasa! :)
Hai c-am luat-o razna din nou! :)
Multzam frumos!
Fotografia m-a impresioneaza , este fragila si razbatatoare in timp. Ma astept oricand ca doua degete mari sa mute din loc cele doua siluete, sa le mute la rasaritul diminetii.
Ce fotografie frumoasa!Ce fotografie ogarofganoasa!
abrazos,
D
Ar fi fost fain ca o palma uriasa sa se lasa usor in fatza lor, ei sa se urce calmi pe ea si sa fie mutati la rasaritul diminetii!
Dar asta e o scena de film sau de poveste! :)
Esti singura care a zis de poza asta, multzam frumos! De ce am accentuat? Pentru ca imi place la nebunie, nu ca e a mea :D. Alea doua siluete micutze, fragile, parca stand numai o pala usoara de vant sa le duca in hau. Fata, miniona, intr-o pozitie cocheta cu mainile incrucisate pe piept si fundul intr-o parte iar el aproape de ea in spate, cu mainile in buzunare si capul aplecat usor catre ea. Pe marginea lumii.
Asa as numi poza asta "Iubirea de la marginea lumii"
Multzam Dancutzo! :)
Pana si razele cerului sunt ca un breton rebel de adolescent in visare, siluetele sunt punctul de pornire catre plus ori minus univers:) ca universul este infinitul.
si da, siluetele cu atitudine stapanesc spatiul infinit...si da, despre Mana Domnului se poate povesti si cei cu inima curata pot sa faca si un film cu iubirea lumii nemarginite, caci uite-i cum stau sprijiniti pe pamant ,dar proiectati pe cer.
favorizeaza-ma cu o imbratisare:)
hai sa te favorizez :P
:>D<
frumoase vorbe iar si iar :)
Pai dupa toate cuvintele frumoase scrise aici e greu sa mai zici ceva...
Da, frumoasa imaginea, foarte...si-mi pare rau pentru tristetea aia, degeaba...si, da cateodata se potriveste si intunericul, atunci cand il simti fiind al tau.
Multzumesc Codrin! de cuvinte si trecere :)
Trimiteți un comentariu