Nu conteaza

A murit Cornelia!
Cine e Cornelia? Tiza mea, numele de botez, si-atat. Sa-i mai spunem si vecina de la 4, cu cativa ani mai mare decat mine.
Nici prin cap nu-mi trecea ca voi mai scrie vreodata despre ea. Sa nu mai spun ca blogul meu mai are-un chic si devine pagina decese din ziarul Blogger de peste tot.
Si totusi, nu de mult spuneam despre aceasta fiinta, ca ar merita spanzurata, ca-si bate mama in varsta de aproximativ 80, ca vorbeste urat cu toata lumea, ca se bate parte-n parte cu fiecare, nu conteaza, muiere au berbant, ea era tare.
Cel mai rau ma durea sufletul cand o auzeam pe mama-sa cum urla ca din gura de sarpe, de mi se strepezeau creierii! Nici acum nu ma duce capul, ce putea sa-i faca, sa scoata sunetele-alea parca de moarte. Noi saream s-o aparam, ea ne ruga s-o lasam in pace ca e fiesa! Pana n-a mai sarit nimeni. Asteptam s-auzim ca e moarta-n casa.
Acum e! O moarta! Dar nu batrana!
Si-acum sunt in shoc! Cand mi-a spus maica-mea munceam si mi-au intepenit mainile, si mi-au intepenit gandurile! Erau precum glasul rotilor de tren "a murit Cornelia, a murit Cornelia, cum dracu! ..... a murit Cornelia, a murit Cornelia, cum dracu!"
Si-asa o juma' de zi, o juma' de noapte.
Ce era si mai shoc, era ca ma durea! O cunosteam de multi ani, era inca tanara, ieri urla la mama-sa, e drept cu vocea stinsa, dar era o prezenta vie, violenta, nu te lasa s-o uiti intr-un fel oribil, te umplea de cacat. Si totusi m-a durut cumplit! M-a durut constientizarea.
Mi-am dat seama, a mia oara cat de efemeri suntem. Ca nu suntem nimic, dar ne legam de toate cacaturile, umblam cu nasul pe sus ca avem de toate, de la prieteni pana la case, vile, masini, rochii scumpe, posibilitati de toate neamurile ...... cand am putea fi simplu OAMENI, si-atat.
Moartea nu se uita cati bani ai in buzunar, cati prieteni ai sau ce destept esti tu! Nu pleci cu nimic dincolo! Nimic din ce faci aici nu mai conteaza pentru tine cand ai plecat. Nu conteaza nici ca esti tanar sau batran, rau sau bun. Esti o masa grasa, plina de proteine, pentru viermi. Dar si asta numai pentru o vreme.
Pana mai raman, parul, unghiile si dintii de ceramica din tine, ceramica descoperita peste mii de ani, cine stie cat de valoroasa!
Si e drept, inca o data, daca tot nu conteaza, poti alege sa fii rau, in viata!
Iar cand esti mort, cu mainile pe piept si rece, mama-ta sa te tina pe intuneric bezna, far nicio lumanare sau om sa te pri-vegheze!
Ca nu conteaza!